Fintis nu poate fi considerat nici saizeci nici optzecist si cu atat mai putin, nouazecist. Este poet, pur si simplu. Desolidarizandu-se de majoritatea congenerilor, se inscrie pe orbita poetilor de tip orfic, fascinati de realitatea primordiala, de temeiurile originare. Pe urmele orficilor, poetul contemporan crede in metempsihoza ca act purificator si percepe Timpul ca principiu necreat - dar ordonator -, aflat la obarsia tuturor lucrurilor. - Nicolae Oprea
Stihurile poetului Ioan Vintila Fintis exprima o melancolie fixata in consemnari lapidare, al carei merit e ca nu se revarsa ci se pastreaza in propria sa substanta, ca si cum spatiul ar infricosa-o. -
Gheorghe Grigurcu
Fragment din cartea "Prabusirea din abstract" de Ioan Vintila Fintis
III.
De multa vreme astept niste reni
Sa coboare din alte vremi
Calarind pe alti reni
Vietile noastre cele nestiute
In alte secunde albastre
Pierdute
Si mute
Timp nu mai exista
Doar niste secunde foarte razlete
Cand toamna abia venise
Cantand
VII.
Cand am cazut din abstract
Am devenit
Dintr-odata un mit
Mi se parea mie
Ca pe acolo am copilarit
Dar nu mai era nimeni
In afara de mine
Cativa plopi
Care ma asteptau
Sa-i ingrop pe ei
Si ei pe mine