Countdown header img desk

MAI SUNT 00:00:00:00

MAI SUNT

X

Countdown header img  mob

MAI SUNT 00:00:00:00

MAI SUNT

X

Promotii popup img

2+1 GRATIS la LITERA

siii TRANSPORT GRATUIT

la TOATE comenzile peste 50 lei!

Profita acum!
Close

Pretul aurului. Sinceritate incomoda. Memoriile unei campioane olimpice

De (autor): Maria Olaru

5
(3 reviews)
Pretul aurului. Sinceritate incomoda. Memoriile unei campioane olimpice - Maria Olaru
Rasfoieste

Pretul aurului. Sinceritate incomoda. Memoriile unei campioane olimpice

De (autor): Maria Olaru

5
(3 reviews)
Un copil povesteste scandalurile din casa, gelozia, bataile, sinuciderea tatalui in care este implicata o jucarie, episoadele de betie ale mamei si vorbeste despre iubirea lor, dupa care a tanjit si pe care, deseori, a simtit‑o.
Un copil ajunge in sala de gimnastica si ridica ochii catre norocosul sir de antrenori admirand‑o si batand‑o. O relatie tandra si nepermisa.
Bataie, cafteala, atingere, „mangaiere”, pedeapsa, altoiala, urecheala, cate sinonime avem noi, romanii, si tot atatea generatii de fete si baieti care au suportat o educatie cu palma.
Un copil povesteste, in numele nostru, cum ne‑am furat‑o acasa, la scoala, in ateliere, la rude si in internate.
Un copil a trait toate aceste lucruri.
Un copil a ajuns, mai apoi, campioana mondiala absoluta si campioana olimpica. […]
E despre un copil care are puterea sa vina si sa‑si apere antrenorii, scriind ca Bellu si Bitang n‑au avut nici o vina in cazul dopajului Andreei Raducan de la Sydney. Dar cartea aduce ceva si in acest misterios episod.
E despre un copil care si‑a iubit parintii, antrenorii, supraveghetorii si pe toti cei de la care n‑a pretins nimic.
Si pe care nici azi nu‑i acuza.
Nimic din ce scrie Olaru nu coboara.
Cartea e necesara si insuportabila. E cartea unui om care nu se victimizeaza. Isi cunoaste valoarea, isi aminteste efortul.
 

Maria Olaru
Maria Olaru s-a nascut la 4 iunie 1982, la Falticeni si la numai 7 ani a inceput pregatirea la CSS „Cetate” Deva, la 500 km de casa.
In 1998 a devenit campioana europeana cu echipa si a obtinut locul II la sarituri (Sankt Petersburg); in acelasi an s-a clasat a doua la individual compus la Goodwill Games (New York).
In 1999, la Tianjin, a obtinut titlul de campioana mondiala absoluta la individual compus, locul I cu echipa si locul III la sarituri.
In 2000, la Olimpiada de la Sydney, a obtinut medalia de aur cu echipa si de bronz la individual compus.
 

Volumul cuprinde si 16 pagini cu imagini color
Fragment din cartea "Pretul aurului. Sinceritate incomoda. Memoriile unei campioane olimpice" de Maria Olar

"Punct ochit — genunchi lovit
Tot acum, in 1998, da Dumnezeu de ajung senioara (senioratul asta parca obosise ori se saturase sa tot fuga de mine?). Nu ca m-am bucurat cine stie ce, dar totusi... In fond, era cel mai banal lucru cu putinta. Daca soarta ma supusese, prin asta, la o proba de rabdare, iata ca o razbisem cu bine. Induram eu si altele, mai greu de suportat...
N-am facut chef de ziua mea. Si nici nu-mi amintesc sa se fi petrecut ceva deosebit cu aceasta ocazie. Pentru unele, ziua cand implinesti 14 ani si primesti carte de identitate inseamna un prag. Pentru altele, 18 este momentul care aduce majoratul, permisul auto, dreptul de vot... (Atunci, da. Aveam sa primesc si eu un „cadou", pe care n-aveam cum sa-l banuiesc... si pe care nici azi nu-l pot uita.).
Acum, la 16 ani, veneam doar cu experienta dobandita, cu increderea si siguranta pe care ti le confera evolutiile bune si clasarile pe masura. Avusesem deja performante si castigasem ceva bani, cu tot junioratul meu cel prelungit. Din 4 iunie 1998 deveneam insa o senioara demna de luat in seama. O spun fara falsa modestie — doar cu rezultatele pe masa, cum se spune. Voiam sa confirm increderea de care incepeam sa ma bucur in lumea buna a gimnasticii. Asa, o „taranca proasta" cum eram alintata. Ce-i drept, nu eram singura gratulata cu acest calificativ — toate se „bucurau" de asemenea nevinovate alintaturi, care ne placeau de nu ne mai saturam sa le auzim... insa mie simteam ca mi se spune olecuta mai altfel: cu patos, cu naduf, cu dispret si cu multa satisfactie. Asta ma deranja — tonul. In rest, nu aveam nicio problema. Stiam ca nu sunt nici taranca. nici proasta. "
Citeste mai mult

-5%

37.05Lei

39.00 Lei

Sau 3705 de puncte

!

Fiecare comanda noua reprezinta o investitie pentru viitoarele tale comenzi. Orice comanda plasata de pe un cont de utilizator primeste in schimb un numar de puncte de fidelitate, In conformitate cu regulile de conversiune stabilite. Punctele acumulate sunt incarcate automat in contul tau si pot fi folosite ulterior, pentru plata urmatoarelor comenzi.

In stoc

Descrierea produsului

Un copil povesteste scandalurile din casa, gelozia, bataile, sinuciderea tatalui in care este implicata o jucarie, episoadele de betie ale mamei si vorbeste despre iubirea lor, dupa care a tanjit si pe care, deseori, a simtit‑o.
Un copil ajunge in sala de gimnastica si ridica ochii catre norocosul sir de antrenori admirand‑o si batand‑o. O relatie tandra si nepermisa.
Bataie, cafteala, atingere, „mangaiere”, pedeapsa, altoiala, urecheala, cate sinonime avem noi, romanii, si tot atatea generatii de fete si baieti care au suportat o educatie cu palma.
Un copil povesteste, in numele nostru, cum ne‑am furat‑o acasa, la scoala, in ateliere, la rude si in internate.
Un copil a trait toate aceste lucruri.
Un copil a ajuns, mai apoi, campioana mondiala absoluta si campioana olimpica. […]
E despre un copil care are puterea sa vina si sa‑si apere antrenorii, scriind ca Bellu si Bitang n‑au avut nici o vina in cazul dopajului Andreei Raducan de la Sydney. Dar cartea aduce ceva si in acest misterios episod.
E despre un copil care si‑a iubit parintii, antrenorii, supraveghetorii si pe toti cei de la care n‑a pretins nimic.
Si pe care nici azi nu‑i acuza.
Nimic din ce scrie Olaru nu coboara.
Cartea e necesara si insuportabila. E cartea unui om care nu se victimizeaza. Isi cunoaste valoarea, isi aminteste efortul.
 

Maria Olaru
Maria Olaru s-a nascut la 4 iunie 1982, la Falticeni si la numai 7 ani a inceput pregatirea la CSS „Cetate” Deva, la 500 km de casa.
In 1998 a devenit campioana europeana cu echipa si a obtinut locul II la sarituri (Sankt Petersburg); in acelasi an s-a clasat a doua la individual compus la Goodwill Games (New York).
In 1999, la Tianjin, a obtinut titlul de campioana mondiala absoluta la individual compus, locul I cu echipa si locul III la sarituri.
In 2000, la Olimpiada de la Sydney, a obtinut medalia de aur cu echipa si de bronz la individual compus.
 

Volumul cuprinde si 16 pagini cu imagini color
Fragment din cartea "Pretul aurului. Sinceritate incomoda. Memoriile unei campioane olimpice" de Maria Olar

"Punct ochit — genunchi lovit
Tot acum, in 1998, da Dumnezeu de ajung senioara (senioratul asta parca obosise ori se saturase sa tot fuga de mine?). Nu ca m-am bucurat cine stie ce, dar totusi... In fond, era cel mai banal lucru cu putinta. Daca soarta ma supusese, prin asta, la o proba de rabdare, iata ca o razbisem cu bine. Induram eu si altele, mai greu de suportat...
N-am facut chef de ziua mea. Si nici nu-mi amintesc sa se fi petrecut ceva deosebit cu aceasta ocazie. Pentru unele, ziua cand implinesti 14 ani si primesti carte de identitate inseamna un prag. Pentru altele, 18 este momentul care aduce majoratul, permisul auto, dreptul de vot... (Atunci, da. Aveam sa primesc si eu un „cadou", pe care n-aveam cum sa-l banuiesc... si pe care nici azi nu-l pot uita.).
Acum, la 16 ani, veneam doar cu experienta dobandita, cu increderea si siguranta pe care ti le confera evolutiile bune si clasarile pe masura. Avusesem deja performante si castigasem ceva bani, cu tot junioratul meu cel prelungit. Din 4 iunie 1998 deveneam insa o senioara demna de luat in seama. O spun fara falsa modestie — doar cu rezultatele pe masa, cum se spune. Voiam sa confirm increderea de care incepeam sa ma bucur in lumea buna a gimnasticii. Asa, o „taranca proasta" cum eram alintata. Ce-i drept, nu eram singura gratulata cu acest calificativ — toate se „bucurau" de asemenea nevinovate alintaturi, care ne placeau de nu ne mai saturam sa le auzim... insa mie simteam ca mi se spune olecuta mai altfel: cu patos, cu naduf, cu dispret si cu multa satisfactie. Asta ma deranja — tonul. In rest, nu aveam nicio problema. Stiam ca nu sunt nici taranca. nici proasta. "
Citeste mai mult

Detaliile produsului

De pe acelasi raft

Rating general al produsului

5 stele
3
4 stele
0
3 stele
0
2 stele
0
1 stele
0

Parerea ta e inspiratie pentru comunitatea Libris!

Review-uri

DANILA OVIDIU ADRIAN 14/06/2021 16:00
green icon awesome check Achizitie verificata
Super carte. O carte usor de citit si niste adevaruri spuse direct. Bravo, Maria !!!
  • Like review icon 0
  • Add comments
ww xz 30/10/2020 10:00
Maria Olarul are curajul sa divulge tot din viata sa sportiva, chiar daca aceasta carte i-a atras antipatia fostelor colege si antrenorilor.
  • Like review icon 0
  • Add comments
luman 10/02/2020 18:50
green icon awesome check Achizitie verificata
Ar trebui sa citim biografiile marilor sportivi ai lumii pentru a putea intelege cata munca si sacrificii se afla in spatelele momentului de care noi ne bucuram sau plangem de fericire.Atunci cand o vedeam pe Maria in competitii o urma de tristete venea din ochii ei.Acum am inteles.Era un copil nefericit dar determinat sa razbeasca.De una singura.
Frumoasa carte.Interesanta si captivanta.
Multumesc
Manuela Lupescu
  • Like review icon 0
  • Add comments
Elena Dobre 28/11/2016 14:49
green icon awesome check Achizitie verificata
Cartea este o analiză sinceră a experienței gimnastei Maria Olaru. Deși părerile în media românească sunt împărțite și multe dintre colegele Mariei nu vor să admită trecutul, pentru a își păstra aprecierea antrenorilor sau pentru că sunt extrem de recunoscătoare pentru rezultatele obținute alături de cuplul Bitang-Bellu, am certitudinea că paginile scrise nu sunt pure invenții. Recunosc modul de educație din școala românească, cu motivații negative, jigniri, pedepse și capricii inexplicabile ale formatorilor. Deși cu toții apreciem rezultatele gimnasticii românești la nivel internațional, Maria Olaru dezvăluie ceea ce a resimțit de-a lungul a 11 ani - era doar materia primă a antrenorilor, nu a primit compasiune în momentele critice din punct de vedere medical și trebuia să se teamă pentru părerile proprii, chiar și atunci când nu mai era un copil. Mi-ar fi plăcut totuși ca doamna Olaru să permită unui autor să scrie această carte pentru a da mai multă greutate cuvintelor și pentru a face conținutul mai captivant pentru cititori.
  • Like review icon 0
  • Add comments

Noi suntem despre carti, si la fel este si

Newsletter-ul nostru.

Aboneaza-te la vestile literare si primesti un cupon de -10% pentru viitoarea ta comanda!

*Reducerea aplicata prin cupon nu se cumuleaza, ci se aplica reducerea cea mai mare.

Ma abonez image one
Ma abonez image one