Preventia inainte de toate. Cum sa protejam copiii de abuzul sexual

Una din patru fete si unul din noua baieti ajung sa fie victime ale abuzului sexual. si, surprinzator, 20% dintre abuzatori sunt rude (inclusiv tati, frati sau unchi), iar alti 30% sunt cunoscuti ai familiei. De aceea, a pune lacat pe usa sau a inocula celor mici frica fata de "omul cel rau" nu ajuta la nimic, afirma Elisabeth Raffauf, specialista in consiliere psihoeducationala. Autoarea ofera, in schimb, parintilor sugestii pentru o preventie eficienta, cu un accent sporit pe construirea unei relatii de incredere parinti–copil si pe o educatie sexuala adecvata varstei. In acest fel, un copil increzator, care stie sa descifreze mesajele afective ale celorlalti si care are simtul limitelor corporale si ale intimitatii, va cadea mult mai greu prada abuzului sexual. Adresata atat parintilor, cat si educatorilor si psihologilor, cartea include capitole speciale despre ademenirea adolescentilor pe internet (cyber-grooming) si despre caile legale pentru urmarirea presupusilor abuzatori.

Elisabeth Raffauf, psiholog si consilier educational din Koln, are o prezenta notabila in media si a mai publicat carti despre pubertate si educatia sexuala a fetelor.

Din Cuprins
Introducere. Sa ne protejam si sa ne intarim copiii
1. Abuzul sexual
2. Fantezie, panicare sau realitate
3. De obicei nu „omul negru" este faptasul
4. In cautarea securitatii
5. Sexualitatea copilului este diferita — educatia sexuala ca parte a educatiei generale
6. Sexualitatea este un subiect personal
7. Discutia despre sexualitate — sa le dam cuvantul copiilor
8. Increderea oferita sta la baza increderii in sine
9. Sa-i luam in serios pe copii
10. „El este prietenul meu" — abuzul sexual pe internet preventia inainte de toate
11. Politia va recomanda — drumuri sigure si un comportament ferm
12. „Copilul pare cam absent" — ce trebuie facut atunci cand aveti o banuiala?
13. Preventia eficienta in instituti
14. Protectia copilului este treaba tuturor
Fragment din cartea Preventia inainte de toate, de Elisabeth Raffauf

"Informarea sexuala este o parte a intregii educatii. Ea reprezinta un proces, o atitudine - acasa si la scoala. Uneori parintii ajung sa fie prinsi cu garda jos:
Lea, in varsta de 7 ani, intra in bucatarie exact in momentul in care mama ei se pregateste sa impinga tava cu pizza in cuptor. Ea are o intrebare: "Mama, chestia aia, care se foloseste ca sa nu mai faci copii, i-ai tras-o, dupa ce ne-am nascut, Luis si cu mine, tu lui tata peste penis sau si-a tras-o tata singur?" Tava cu pizza se leagana amenintator, iar mama, de obicei iute de gura, este putin jenata. Despre sensul si scopul prezervativelor ii informasera pe copii cu doi ani inainte, dupa ce acestia descoperisera un prezervativ pe noptiera din camera parintilor. "De obicei fac eu asta", sosi raspunsul ezitant. Lea se multumi deocamdata cu acest raspuns.
Ce dorea sa stie fetita? Despre functia tehnica a prezervativelor stia deja. Ea se interesa despre sentimentele legate de sexualitate si despre rolul pe care il joaca femeile uneori. Ea dorea sa stie ce posibilitati sau obligatii ii pot reveni mai tarziu atunci cand va fi vorba de protectia contraceptiva: trebuie sa fac eu asta? Cum functioneaza dragostea?
Daca intelegem educatia sexuala ca fiind o educatie sociala, atunci copilul va fi considerat un "om complet". In prim-plan sta intarirea personalitatii copilului. Tandretea si corectitudinea sunt, in acest caz, conceptele de baza. Lamuririle nu se rezuma numai la explicatiile pur tehnice despre functionarea organelor sexuale. Educatia sexuala inseamna transmiterea de imagini de rol, de conceptii despre corp si emotii, transmiterea stimei de sine. Si acest lucru se efectueaza pe mai multe niveluri."