Doua manuscrise necunoscute, cu numeroase versuri inedite si variante timpurii scrise de Ion Pillat intre 1905-1912, au iesit la iveala in ultimii trei ani, intr-un mod aproape miraculos. Intreaga poezie pillatiana de mai tarziu, cu temele ei recurente, se regaseste in nuce in aceste prime productii lirice, trasate cu linii oricat de nesigure. Numai o privire grabita le-ar putea trata ca pe niste simple exercitii pentru slefuirea mestesugului versificarii. Cu toate scaderile inerente, privite empatic de prietenul V. Voiculescu drept "inevitabile usuratati ale inceputurilor", si in ciuda influentelor evidente, cele dintai incercari lirice ale lui Ion Pillat, "comparate cu versurile contemporanilor, multi ciraci macedonskieni sau epigoni eminescieni, au prestanta si pot numi, fara vreo umbra de indoiala, un poet", dupa cum observa la un moment dat Cornel Ungureanu. Nu intamplator, Titu Maiorescu, scrutand viitorul inca o data profetic, a sesizat in versurile timpurii, asternute de tanarul Ion Pillat intr-un caiet din 1911, germenii viitoarei paduri, retinand spre publicare in Convorbiri literare nu o singura poezie, ci mai multe. - Carmen Bragaru