Carl Czerny este, poate, cel mai vestit profesor de pian din toate timpurile. Anul acesta (2016) se implinesc 225 de ani de la nasterea sa (in 1791, anul in care a murit W. A. Mozart). Copil minune (pianist virtuoz si compozitor), vienez prin locul nasterii, dar avandu-si originile in Boemia prin tatal sau, el a devenit elevul lui Beethoven pe cand avea doar noua ani. A studiat aproximativ trei ani sub indrumarea Titanului. De la varsta de cinsprezece ani, Czerny a ajuns sa fie, la randul sau, un profesor mult apreciat in Viena. Beethoven a continuat sa-i dea sfaturi in timp ce-i incredintase, ca elev, pe mult iubitul sau nepot, Karl van Beethoven.
Printre elevii celebri ai lui Carl Czerny se numara Franz Liszt, Theodor Leschetizky si Th. Kullak, iar discipolii acestora au constituit, prin sirurile de mari pianisti pe care i-au format, marile ramuri ale scolilor pianistice din secolul XX.
Prezenta editie este alcatuita din doua Caiete, care impart sirul exercitiilor din Primul profesor de pian op. 599 de Carl Czerny asa cum apare specificat si in editia Peters, aceasta cuprinzand, insa, intr-un singur volum, ambele Caiete (I: numerele 1 — 57 si II : numerele 58 — 100). Am optat pentru tiparirea a doua Caiete separate cu gandul la greutatea ghiozdanului pe care il poarta pe spate un copil, in clasele primare. Este recomandabil, insa, ca cel care a parcurs primul Caiet sa continue studiul acestei lucrari celebre in istoria pedagogiei pianistice si sa-l parcurga si pe cel de-al doilea, din care poate obtine cunostinte noi, multe si foarte valoroase, atat din punct de vedere tehnic pianistic, cat si muzical si artistic.

Editie ingrijita de Oana Radulescu Velcovici.
Fragment din notele explicative

" Expunerea unor variante multiple de digitatie poate crea impresia de incarcare a textului. Cu toate acestea, am considerat ca este utila oferirea mai multor posibilitati de alegere, in functie de caracteristicile anatomice ale mainilor elevilor, dat fiind ca acest opus se adreseaza incepatorilor de orice varsta in descoperirea tainelor pianisticii.
Astfel, in cazul in care propunem doua variante de digitatie, acestea au fost scrise in doua moduri:
- in unele cazuri, una deasupra celeilalte, despartite de o liniuta, rezultand semne care, aparent, se aseamana cu fractiile (vezi Exercitiul nr. 2) , neavand, insa, nicio legatura cu acestea. In cazul amintit (Exercitiul nr. 2) , ca si in cazul altora dintre Exercitiile urmatoare, o varianta de digitatie urmeaza cifrele scrise deasupra liniutelor, iar cealalta varianta, pe cele de dedesubtul acestora.
in alte cazuri, variantele de digitatie au fost scrise deasupra sau dedesubtul notelor (vezi Exercitiile nr. 17 sau nr. 45).
Uneori (de exemplu, in cazurile amintite) este recomandabila practicarea ambelor variante de digitatie, pentru exersarea si fortificarea tuturor degetelor pianistului incepator, precum si pentru deprinderea acestuia de a controla, constient, digitatia pe care o foloseste."