Idealul cel mai inalt de vindecare al medicului, dupa cum spune Hahnemann in Organonul Medicinei, este restabilirea rapida, blanda si permanenta a sanatatii sau indepartarea si anihilarea bolii in totalitatea ei in modul cel mai rapid, cel mai sigur, cel mai putin daunator si pe baza principiilor usor de inteles, adica facand cea mai mica cheltuiala de timp, bani, vitalitate si suferinta.

 

Terapia homeopatica (therapeuein, a ingriji) include tot ceea ce se refera la stiinta si arta vindecarii, toti agentii si remediile care pot fi de folos in acest scop: dieta, climatul, imbracamintea, baia, ingrijirea bolnavilor, aplicarea caldurii, frigului, si folosirea electricitatii de catre medic pentru restabilirea sanatatii, atunci cand este posibil, sau pentru ameliorarea starilor extreme sau a bolilor incurabile ori pentru prevenirea dezvoltarii lor.

 

Homeopatia (de la cuvintele grecesti homoios si pathos, care inseamna "afectiuni similare") este metoda terapeutica ce aplica principiul potrivit caruia orice medicament care este capabil sa produca simptome de boala intr-un om sanatos va indeparta simptomele similare si va vindeca astfel boala.

 

Medicul homeopat trebuie sa se ocupe de doua seturi de fenomene in tratarea bolii: pe de-o parte, pacientul, care are o anumita suita de simptome patologice; pe de alta parte, simptome similare despre care se cunoaste ca sunt produse in stare de sanatate de unele remedii. Cu cat este mai stransa aceasta corespondenta in ce priveste trasaturile sale esentiale, cu atat mai sigura si rapida este vindecarea pe principiul ca doua forte asemanatoare si similare se pot neutraliza una pe cealalta. - W. Boericke