Exista anumite carti inegalabile, esentiale, care fac parte din zestrea noastra nationala. Generatiile se succed, cu obiceiuri, educatie, moda diferite, ordinea sociala se schimba, viata aduce elemente noi, dar numitorul comun al eternitatii noastre il reprezinta si aceste nepretuite carti.

    Acest roman al scriitorului american Mark Twain (1835-1910) se inscrie, alaturi de Aventurile lui Tom Sawyer si Aventurile lui Huckleberry Finn, printre cele mai citite carti ale copilariei.

    Pornind de la motivul schimbului de identitate, Mark Twain construieste povestea celor doi copii pe conflictul dintre esenta si aparenta, dintre ceea ce suntem cu adevarat si ceea ce parem a fi. Iata de ce Print si cersetor ramane oricand o lectura captivanta si incitanta pentru tinerii de toate varstele.

    Cartea contine si ilustratii alb-negru

Fragment:

"   De indata ce Miles Hendon si micul print scapara de gloata dezlantuita, coborara in graba, pe ulite si alei dosnice, catre fluviu. Calea fu libera pana ce se apropiara de Podul Londrei, unde trebuira sa-si croiasca din nou drum prin multime, in timp ce Hendon il tinea strans de incheietura mainii pe print, adica pe rege. Teribila veste deja se raspandise si baiatul o afla de la multimea de voci care strigau: „Regele a murit!" La auzul acestor cuvinte, bietul hoinar simti cum o gheara ascunsa ii inclesteaza inima si trupul ii fu scuturat de un fior. intelese ce mare pierdere suferise si fu cuprins de o tristete amara, caci tiranul nemilos, care ii ingrozise adesea pe ceilalti, cu el se purtase intotdeauna cu blandete. Ochii i se impaienjenira de lacrimi si, pentru o clipa, se simti cea mai disperata si mai parasita dintre toate fapturile Domnului. Apoi un alt strigat sfasie noaptea cu bubuitul sau puternic: „Traiasca regele Eduard al VI-lea!", si asta ii aduse un licar in ochi si il umplu de mandrie. „Ah", isi spuse el, „ce maret si ciudat: SUNT REGE!"
    Prietenii nostri isi croira incet drum prin multimea de pe Podul Londrei. Aceasta constructie, inaltata cu sase sute de ani in urma, si care de tot atatia ani era un drum aglomerat si zgomotos, parea destul de ciudata, caci de ambele parti, de la un mal al fluviului la celalalt, se intindeau, in sir, pravalli si magazii inghesuite, cu odai de locuit deasupra lor. Podul era el singur un fel de pras; avea un han, berarii, brutarii, dughene de maruntisuri, pravalii de alimente,' ateliere proprii si chiar si o biserica a sa. Privea cu dispret catre cei doi vecini pe care ii unea — Londra si Southwark tolerandu-i ca mahalale, dar altminteri destul de neinsemnati. Constituia, ca sa zicem asa, o breasla inchisa; era un orasel ingust, format dintr-o singura ulita, lunga de o cincime de mila, iar populatia sa nu era mai mare decat cea unui sat, in care fiecare isi cunostea prea bine concetatenii — si le cunoscuse, candva, si parintii cu toate maruntele lor probleme de familie. Fireste, oraselul avea si aristocratia sa — vechile familii de macelari si brutari, si nu numai, care existau aici de cinci sau sase sute de ani, care cunosteau mareata istorie a Podului de la inceput pana la sfarsit, cu toate ciudatele lui legende, si care intotdeauna vorbeau intr-un grai aparte, specific Podului, gandeau cum numai pe Pod se gandea, iar minciunile lor erau minciunile lungi si simple ale Podului. Erau acel soi de oameni ingusti la minte, ignoranti si plini de ei. Copiii se nasteau pe Pod, erau crescuti acolo, imbatraneau si, in cele din urma, mureau fara sa fi pus piciorul in alta parte a lumii in afara de Podul Londrei. Era firesc ca asemenea oameni sa-si imagineze ca splendida si nesfarsita procesiune ce se scurgea zi si noapte pe ulita lor — cu zgomotul confuz de tipete si strigate, de nechezaturi, mugete si behaituri, si tropaieli inabusite — era singurul lucru maret din lumea asta, iar ei erau, intr-un fel, proprietarii lui. si de fapt asa si erau, caci de la ferestrele lor puteau cuprinde cwochii intregul spectacol, pe care il ofereau chiar si altora — in schimbul a cativa banuti — ori de cate ori un rege sau un erou care se intorcea acasa oferea Podului o splendoare trecatoare, caci nu exista un loc mai bun care sa ofere o priveliste mai cuprinzatoare a coloanelor in mars. "