Cand am stabilit sumarul acestei noi carti, scrisa aproape integral, ca si cele anterioare pe baza unor scrisori si documente inedite, am evitat sa-i mai asez in fata un fel “cuvant inainte”. Ma gandeam ca poate fi, de data asta, inutil. De ce? Fiindca nu stiu daca varsta si sanatatea imi vor mai da voie sa pun in pagina alte multe scrisori si documente legate de viata si experienta mea literara, si nu numai, extinse pe mai bine de 60 de ani de la debut. Asadar, ca vor fi sau nu citite mai departe cartile mele de memorii, eu risc din nou nechibzuinta de-a le scrie, cu speranta ca, totusi, ajunse sub ochii multelor mele neamuri, numerosilor mei prieteni, printer care si unii reputati critici si istorici literari, vor intelege toti ca, dincolo de pragul celor 80 de ani, am nevoie vitala de acest salvator medicament. - Ion Brad