Problema organizarii, respectiv a sensului vietii, a insotit omenirea din timpuri imemoriale. Petrecerea corespunzatoare si in primul rand plina de semnificatie a vietii proprii, deci a timpului care ne sta la dispozitie aici pe Pamant (si care este amenintat in orice clipa sa se sfarseasca), este o cerinta de baza, elementara, pentru orice om care nu a fost (inca) orbit de excesul de imagini si de informatii inutile. Cand vorbim in mod obisnuit despre viata, nu avem in vedere numai spatiul individual in care traim, alcatuit conform nevoilor noastre proprii, ci indeosebi cursul vietii noastre, cu diversele sale crize si pasi evolutivi si spiritul timpului din anturajul nostru. Modul in care procedam cu timpul care ne-a fost pus la dispozitie, daca il traim cu entuziasm sau ca pe ceva ce ne plictiseste, este o problema de constiinta si reflecta intelegerea noastra in privinta lucrurilor esentiale sau neesentiale.