Fragment din romanul Privilegiul, de Zoey Dean

"Un adevar fundamental mi s-a revelat peste alte patru zile, in cea de-a saptea zi a sederii mele in Palm Beach: exista un temei in toate acele povesti despre eruditi faimosi care supravietuisera cu paine si ridichi, dormind prin mansarde, folosind aceeasi apa ca sa-si fiarba un ou si sa se spele la subsuoara - o viata de lux nu e atmosfera propice pentru invatat. Cand ai de ales intre a deprinde ecuatiile patratice si a vedea un DVD inca nelansat pe piata intr-un studio privat mai select decat oricare multiplex, cine n-ar fi optat pentru distractia cu popcorn si Orlando Bloom?
In pofida noului angajament aparent al gemenelor de a studia, petreceau mult mai mult timp jucandu-se decat invatand. Daca as fi fost un meditator autentic, poate ca mi-ar fi pasat. Dar nu eram, asa ca nu-mi pasa. In loc de asta, am facut tot ce mi-a stat in puteri sa ma tin de ele sub pretextul ca le invatam.
Rose se arata rezonabil de amabila cu mine, pentru ca era din fire mai draguta. Sage ma tolera pentru ca, multumita garderobei mele de la Marco si a noii mele infatisari, eram, dupa cum pronosticase el, un accesoriu acceptabil. Invatat combinat cu cimentarea relatiilor combinat cu investigatii personale era ceea ce faceam eu in dupa-amiaza aceea, pe iahtul Heavenly, de cincizeci de metri lungime, al lui Laurel.
De cum iesiseram, cu motorul turat la maximum, de la Clubul de Iahting din Palm Beach, noul marinar de punte, Thom, mi-a prezentat rapid ambarcatiunea. Thom era uscativ, cu parul ciufulit si decolorat de soare si un zambet cuceritor. Barca se intindea pe trei etaje: unul sub punte, unde se aflau cabinele; unul la nivelul puntii, cu o uriasa deschidere spre punte, un living, o sufragerie si o bucatarie; plus o punte de ateritare pentru elicoptere deasupra, pentru ca invitatii sa poata fi transportati la si de la tarm fara sa trebuiasca sa se lupte cu valurile."