In ziua arestarii sale, K. deschide usa camerei lui pentru a afla ce se intampla cu micul dejun si declanseaza astfel un val de intamplari care se sprijina, de-a lungul intregului roman, pe metafora usii. Acuzat de o greseala pe care nu o cunoaste, de niste judecatori cu care nu se intalneste niciodata, conform unor legi despre care nimeni nu stie nimic, el va deschide nenumarate usi in incercarea de a lamuri aceasta situatie.

Procesul, piesa de referinta in opera acestui geniu al absurdului care a fost Franz Kafka, renunta la elementul supranatural pentru a reda cu deplina luciditate angoasa obsesiei umane.