Proiectul Rosie este o sublima si, la prima vedere, imposibila poveste de dragoste.

La treizeci si noua de ani, Don Tillman, un profesor de genetica suferind – fara sa stie – de sindromul Asperger, e inca burlac. Desi e destept si aratos, nu prea are noroc in dragoste. Dar de data asta e hotarit sa reuseasca. De aceea a initiat Proiectul Sotia, pe baza unui chestionar de saisprezece pagini, care il va ajuta sa-si afle partenera perfecta prin eliminarea pas cu pas a tipurilor feminine nepotrivite: veganele, microbistele, creationistele, fumatoarele, ignorantele, homeopatele...
Numai ca frumoasa Rosie, care da buzna in viata lui, e exact pe dos: munceste intr-un bar, e vegetariana, fumeaza si, in plus, incearca sa dea de urma tatalui ei biologic. "Cea mai incompatibila femeie din lume", conchide Don.
Si totusi se lasa implicat, fara sa stie prea bine de ce, intr-un nou proiect: s-o ajute pe Rosie sa-si gaseasca tatal prin intermediul unor mostre de ADN prelevate pe ascuns.
Si sa descopere ca dragostea si viata nu urmeaza intotdeauna regulile stiintei.

Romanul de debut al lui Graeme Simsion, Proiectul Rosie, a fost tradus in patruzeci de limbi, recompensat in 2012 cu Victorian Premier’s Award pentru manuscrise inedite si s-a aflat printre finalistii la International IMPAC Dublin Literary Award.

Fragment din cartea "Proiectul Rosie" de Graeme Simsion:

"— Inteleg ca te-ai mai intalnit cu Rosie. Dupa cum a prevazut expertul, a subliniat el.
— Da, i-am raspuns, dar nu pentru Proiectul Sotia.
Gene este cel mai bun prieten al meu, dar tot nu ma simteam in stare sa-i dezvalui informatii despre Proiectul Tata. Din fericire, nu a insistat. Probabil a presupus ca aveam intentii sexuale cu Rosie. Am fost chiar uimit ca nu a atacat imediat subiectul.
— Ce stii despre Rosie? m-a intrebat el.
— Nu foarte multe, i-am raspuns sincer. N-am prea vorbit despre ea. Conversatiile noastre se concentreaza pe probleme externe.
— Hai, scuteste-ma, mi-a spus el. Doar stii cu ce se ocupa, stii unde isi petrece timpul.
— E barmanita.
— OK, a raspuns Gene. Asta e tot ce stii?
— Si nu il place deloc pe tatal ei.
Gene a izbucnit in ras fara nici un motiv evident.
— Nu cred ca e chiar Robinson Crusoe.
Aceasta a parut sa fie o afirmatie batjocoritoare legata de paternitatea lui Rosie, insa mi-am amintit ca referirea la fictionalul supravietuitor al unui naufragiu poate fi folosita si ca metafora, insemnand ca cineva nu e singur sau, in acest context, ca barbatul acela nu era singurul pe care Rosie nu-l placea. Gene probabil ca mi-a observat expresia confuza din timpul rationamentului meu si a continuat:
— Lista de barbati pe care ii place Rosie nu e foarte lunga.
— E gay?
— Ar putea foarte bine sa si fie, a raspuns el. Uita-te cum se imbraca!
Comentariul lui Gene parea sa se refere la genul de vestimentatie pe care il purta cand a venit prima oara la biroul meu. Dar pentru munca la bar se imbracase conventional, iar in timpul vizitelor facute pentru a colecta ADN Rosie purtase blugi si bluze cu nimic iesite din comun. In seara cu Incidentul Haina se imbracase neconventional, dar deosebit de atragator.
Poate ea nu voia sa trimita semnale de imperechere in mediul in care o intalnise Gene - probabil intr-un bar sau restaurant. O mare parte din vesmintele unei femei au menirea de a-i spori atractivitatea sexuala, cu scopul de a-i asigura un partener. Daca Rosie nu cauta un partener, parea perfect rational sa se imbrace altfel. Erau multe intrebari pe care voiam sa i le pun lui Gene despre ea, dar banuiam ca respectivele intrebari ar fi presupus un nivel de interes pe care Gene l-ar fi interpretat gresit. Aveam totusi o intrebare importanta.
— De ce a vrut Rosie sa participe la Proiectul Sotia?"