La a doua Inviere, citim ca ucenicii erau stransi in foisor, de frica iudeilor. Si un pic de frica Sefului Celui Inviat. Aflasera ca a inviat Seful, pe Care-L tradasera. Mintea omeneasca ce zice: „L-am tradat pe seful! Ne trage o mama de bataie!..." Sa nu va inchipuiti ca sefii lor erau altfel decat sefii nostri! Si cum stateau ei suparati, Hristos intra prin usile incuiate si spune: „Pace voua!" Aia, blocati! Nu le taie din salariu, nu-i da afara, nu-i concediaza, nu-i cearta, nu trimite trasnete!... Vine Mantuitorul si spune: „Va dau pacea Mea, care nu e totuna cu pacea voastra". Ce fel de pace le da Hristos? Pacea iubirii iertatoare, iubirii care iarta! Hristos este iubirea care iarta! Nu e iubirea care insiropeaza lumea! Nu e iubire telenovelistica.
Ei bine, Acest lisus Hristos este inceputul iertarii noastre fata de noi insinel El e iubirea iertatoare. Adica prin EI dobandim puterea sa ne iertam pe noi insine! - Pr. Constantin Necula