Desi toata critica e de acord ca proza reprezinta  o parte durabila a prozei lui Alecsandri, putini au luat-o in serios, majoritatea comentatorilor parand a se inspira din frivolitatea si umorul atribuite scriitorului insusi. Hibrida, in felul romantismului Biedermeier (insemnari de calatorie, jurnale, biografii, amintiri, studii de moravuri, fiziologii, epistole , nuvele si chiar mici romane sentimentale, eseuri critice ori filozofice s.a.m.d.), aceasta proza este, alaturi de a lui Negruzzi, cea mai valoroasa din primele sase-sapte decenii ale secolului XIX, sintetizand pe alocuri principalele tendinte contemporane ori anticipand altele din jurul lui 1900. - Nicolae Manolescu