Cartea cuprinde proza scurta a scriitorului optzecist Mircea Nedelciu.
Printre titluri se numara: "Aventuri intr-o curte interioara" , "Curtea de aer", "Cadere libera in campul cu maci"," Si ieri va fi o zi", ori "O zi ca o proza scurta".

« Iata laolalta cele patru volume (Aventuri intr-o curte interioara, Efectul de ecou controlat, Amendament la instinctul proprietatii, si ieri va fi o zi) care au impus un mod nou de a trai si scrie literatura in Romania anilor '80. Receptat initial ca un experimental interesat cu precadere de artificiile tehnice ale textului, Mircea Nedelciu este citit azi cu placere pentru intuitia si tematica prozelor sale. Tinarul scriitor de atunci a devenit azi un clasic. »

Adina Keneres

Fragment:

"     Calatorie in vederea negatiei

    Pe casa in care O.P. fu adus la virsta frageda de doisprezece ani si juma-tate, pe o placuta albastra, scria:
    STR. MIHAIL EMINESCU poet român, 1850-1889
    Era in anul 1963. O.P. se nascuse o suta de ani mai tirziu decit poetul al carui nume il purta strada pe care fusese adus. El fusese transferat de la o scoala de tara la o scoala din oras si se dovedise cel mai bun la literatura româna. Pentru virsta sa se considera chiar ca O.P. stie prea multe lucruri despre poetul nostru national. Printre noii sai colegi conta deja ca o mica autoritate in materie. Asadar, fu foarte multumit ca strada pe care avea sa locuiasca de acum inainte purta un nume asa de ilustru. Fu si mai multumit cind pe primul sau buletin de identitate pe care si-Iscotea doi ani mai tirziu de la circumscriptia unu scria, la rubrica domiciliu str. M. Eminescu nr. 18, Bucuresti. O.P. se transformase foarte repede (poate prea repede) dintr-un copil de la tara intr-un adolescent de la oras. Se numea ca fusese infiat de unchiul sau, colonelul O. G., si ca deci trebuia sa se simta dintr-o data supe-rior fostilor sai tovarasi de joaca din comuna A.-11fov. O.P. fusese intotdeauna indragostit de carti si de aceea, chiar cind inca mai era un baiat de la tara, intre el si ceilalti copii exista totusi o distanta. Astfel ca vara lui 1963 fu ultima vara in care O.P. mai accepta sa se joace in timpul vacantei cu copiii din fostul sau sat. Aceasta joaca parea sa nu-I mai multumeasca. Parintii sai, parinti ai altor sapte frati si surori de-ai lui 0.P., nu aveau (mai ales vara) cine stie ce timp sa se ocupe de sufletul divizat al copilului lor, pe care o ruda de la Bucuresti tocmai il infiase. Sufletul sau insa raminea divizat. Deci O.P. fu pus in toamna lui 1963 in fatala si delicata situatie de a alege : satul sau orasul ? si el alese orasul. Era probabil inca de mic un snob. Altfel cum s-ar explica aceasta alegere a lui ?