Psihologia fricii. Temeri, angoase si fobii

Cum poti capata curajul de a-ti depasi propria frica? Iata intrebarea la care lucrarea de fata ofera un raspuns amplu, complet si bine argumentat. Frica, incercata de fiecare dintre noi in anumite momente din viata, acest mecanism arhaic de alerta si protectie, nu mai are acum niciun secret.

 

Diversele tipuri de temeri, fobii, angoase, tulburari de panica si multe altele sunt prezentate clar si in mod accesibil de acest autorul cu o mare experienta in domeniu. De la factorii declansatori pana la modalitatile de control al acestei emotii universale, toate aspectele importante sunt trecute in revista de Christohpe Andre. In plus, toate informatiile sunt sustinute de exemple si relatari din bogata lui experienta in domeniu.

 

O carte vitala pentru oricine doreste sa se bucure cu adevarat de viata si de emotiile resimtite, in loc sa se lase controlat de ele.

 

Christophe Andre este medic psihiatru la spitalul Sainte-Anne din Paris. Toate cartile lui au inregistrat un enorm succes: Vivre heureux; L'Estime de soi, La Force des emotions, Comment gerer les personnalites difficiles (cu Francois Lelord); La peur des autres (cu Patrick Legeron).

Ei bine, exact asta se intampla cu frica: daca va supuneti ei de fiecare data cand va spune „nu face asta", „pleaca-ti ochii", „fa un ocol", „fugi", „nu iesi fara sa fii insotit", atunci ea nu are niciun motiv sa dea inapoi, si cu atat mai putin sa dispara definitiv.
Le propun adesea pacientilor mei aceasta metafora a „musafirului nepoftit" pentru a-i convinge sa reflecteze la raportul de prea mare toleranta, de prea mare supunere pe care il intretin cu teama lor excesiva, uneori fara sa-si dea bine seama de asta. Fobia trebuie privita ca un musafir nepoftit, care ne impinge sa facem totul pentru a nu-i da motive sa-si prelungeasca sejurul. Trebuie sa-i faceti viata imposibila fobiei; pentru ca, in caz contrar, fobia este cea care va va face viata imposibila.
Aceasta evidenta nu este atat de limpede in ochii multor persoane fobice: dupa ani lungi de evolutie, ele ajung sa nu mai faca distinctie clara intre interesele lor proprii si cele ale patologiei lor.. Cu toate astea, aceasta reflectie si acest recul sunt indispensabile, deoarece interesele celor doua parti sunt radical opuse: acolo unde persoanelor fobice le-ar placea sa redevina autonome si senine, fobia unde sa le mentina in dependenta si frica. Este esential, asadar, sa ma disociez de teama mea, sa inteleg ca interesele mele sunt diferite de aIe ei. In caz contrar, dupa un oarecare timp de evolutie, evitarile, impuse de frica, vor avea tendinta sa se prezinte ca niste pseudoalegeri personale. Ne vom spune astfel: „Nu merg la serate, pentru ca ma plictisesc, acolo nu se vorbeste decat despre bani si de lucruri superficiale". Si nu: „Mi-e frica, nu stiu ce sa zic, ma tem sa raman la distanta sau sa ma fac remarcat prin emotivitatea sau tacerea mea fortata". Sau: „Nu mai iau metroul pentru ca e sinistru si miroase urat', si nu: „Mor de teama ca garnitura sa nu se blocheze intre doua statii si sa incep sa ma sufoc sau sa ma panichez". Dupa un moment, evitarile sunt camuflate de fobie in alegeri de viata si trec neobservate. Dar ele continua sa fie niste renuntari toxice."