Hans Selye "celebrul parinte al teoriei stresului" a considerat necesar ca dupa sute de lucrari de specialitate dedicate "sindromului general de adaptare", dupa ce era unanim apreciat ca un redutabil fiziopatolog sa treaca de la fiziologie la "filosofia recunostintei", prin care a argumentat "fiziologic" necesitatea "egoismului altruist", a sentimentelor pozitive derivate din iubire si apreciere. Altfel spus, a demonstrat stiintific, biochimic, valabilitatea principiului: "Castiga-ti pe merit iubirea aproapelui" pe care l-a propus atat ca scop al vietii, cat si ca o  veritabila terapie holistica.