Ipotezele pe care le aduce în discuție nu sunt neapărat noi pentru cei care sunt cât de cât interesați de subiect și au la activ diferite lecturi pe această temă, dar mi-a plăcut că este scrisă într-un stil accesibil oricui și cu argumente științifice ușor de înțeles și de verificat.

Cyrulnik și-a propus să investigheze modul în care credința în Dumnezeu ne afectează în timp funcțiile cerebrale și ne modifică modul de percepție sau respectiv raportare la ceea ce ni se întâmplă. Cartea punctează foarte bine, succint, fără a încerca să iște controverse, istoria creștinismului născut din dorința de a controla și subjuga masele. Religiozitatea susține conformismul și acceptarea dezamăgirilor din viața de cuplu, provocările devenind o mândrie, un act de iubire din partea lui Dumnezeu care le testează credința pentru a-i recompensa mai târziu. De asemenea, credința e un motiv bun pentru a accepta mai ușor lipsurile, boala și sărăcia și o pârghie foarte convenabilă pentru cei aflați la extrema cealaltă din punct de vedere material.

O carte interesantă care ia în calcul efectele perverse ale religiozității necalibrate și o reflecție destul de obiectivă a ceea ce reprezintă atașamentul în cadrul sentimentului religios.