Situatia bolnavului-si nu numai a bolnavului psihic-se aseamana in multe privinte cu cea a unui om care sta un timp indelungat intr-un singur picior.Dupa o vreme ii amortesc muschii,piciorul pe care se sprijina greutatea incepe sa il doara.El nu va mai fi in stare sa isi pastreze echilibrul.Si nu il va durea numai piciorul,intreaga musculatura va incepe,intr-o asemenea pozitie neobisnuita,sa se tensioneze si sa se crispeze.Un om batran si intelept ii va sugera sa se gandeasca cat de bine ii este de fapt,in comparatie cu oamenii care nu au deloc picioare.Un altul va insista,rugandu-l,sa isi imagineze ca este numai o pana...Exact aceasta este psihoterapia pozitiva.