Ottilia Ardeleanu (n. 15 aprilie 1959, in Mirsani, Dolj) este absolventa a Institutului politehnic „Traian Vuia” — Timisoara, Facultatea de Electrotehnica, sectia Automatizari si calculatoare, 1983. Locuieste in Constanta. Debuteaza editorial in 2009 cu volumul „Culorile sufletului meu”, Editura Metafora. Publica poezie, proza, recenzii, eseuri critice si tra-duceri in limba franceza, din poezia romaneasca, in numeroase publicatii literare din tara si de peste hotare. Este prezenta cu creatii in mai multe volume colective si organizeaza doua concursuri literare – Poezie si suflet, in 2010, si literaturitate.ro, in 2015. Distinsa cu mai multe premii literare. Membra a cenaclului Qpoem din 2015.

„Ca sa mergi pana la capat e nevoie de poeme masive, elaborate, dar rasucite de viziuni sofisticate. Deloc narativa, poezia Ottiliei Ardeleanu este alcatuita din serii de scenete aproape tragice, dar in care ceea ce conteaza este o speranta solipsista, o resemnare ce asterne patina peste detaliile sordide. Printre pozitii si ecouri se disting argumente ale lumii tehnologizate ce au relevanta numai in ordine metafizica. Unghiurile din care este privita aceasta realitate pestrita sunt dintre cele mai subtile, mai inopinate: varful unui arcus de vioara, tablete allview, pesti uscati pana la os si cate si mai cate. Arta de a imponderabiliza universul brandurilor si al codurilor pin le este accesibila doar celor alesi.”
Felix Nicolau
Fragment din volumul de poezii "Qpoem - Totul e sa mergi pana la capat" de Ottilia Ardeleanu

"cu tine mi-e altfel

mi-e dor de dusmanii mei mai mult decat de mine
de cuvintele lor ca niste ingrasaminte chimice
din care ar rasari aceste plante fara de care viata
ar fi doar un trecator prin maruntaiele noastre
prin oasele distribuite aiurea la doi cate doi

pe de alta parte ma tem sa nu moara inainte sa le spun
cat ii iubesc mi-o mai fi purtat cineva de grija vreodata

doamne nu ma dusmani si tu nu vreau sa-mi fie dor de
tine

doar atunci cand nu voi mai fi in stare sa ma duc
pe aici primavara vine greu e ca o iubire care are ceasul
biologic dereglat vrea sa fie tot dimineata
cand trupurile ne sunt calde si lipite intr-un fel pe care
nu 1-as putea spovedi nimanui "