In decembrie 1905 Academia Regala de Stiinte din Suedia inmana lui Henryk Sienkiewicz Premiul Nobel pentru romanul Quo vadis aparut in 1896, reeditat de mai multe ori, tradus in tiraje uriase in America, Franta, Italia, Rusia, Anglia, Germania etc. Punctul nodal al romanului il constituie unul din cele mai dramatice momente din istoria Imperiului roman: incendierea Romei si masacrul crestinilor din timpul lui Nero. Un roman dedicat crestinismului timpuriu si un roman de dragoste, o opera in care aspecte ale realitatii consemnate de cronicari se intrepatrund cu fictiunea intr-o naratiune fireasca despre nevoia omului de a fi liber si obligatia de a respecta obiceiurile, credintele si convingerile celorlalti. - [din Prefata]

Fragment din volumul "Quo vadis" de Henryk Sienkiewicz:

 

"Imbarbatati de cuvintele lui Petru, crestinii iesisera din catacombe. In drumul Apostolului, care mergea insotit de Vinicius si de Chilon, multi din trecatori ingenuncheau si-i sarutau mainile.

Dupa ce facu de trei ori semnul crucii deasupra Romei, Petru zise lui Vinicius:

- Ligia nu e departe. Hristos a scapat-o.

- Ma supun Lui, din tot sufletul. Stropeste-ma cu apa botezului, si spune-mi ce trebuie sa fac.

- Sa iubesti pe aproapele tau, ca pe tine insuti.

La gura unui soi de pestera, care li se deschise deodata in fata, un om de o statura uriasa, Ursus, se ridica sa-ntrebe:

- Cine e?

- Oameni buni, raspunse Petru.

Ursus ii recunoscu glasul si-i lasa sa intre.

Inauntru, pe un asternut de paie, Linus, bolnav, dormea. Ligia, langa un foc, fierbea o mancare.

Surprinsa si vesela, se arunca in bratele lui Vinicius, imediat ce-l zari. El o saruta si-i povesti tot ce suferise, de cand plecase din Roma.

- Acum, ca te-am regasit pentru a doua oara, nu te mai las. Va iau pe toti cu mine. Vreti sa mergem la Antium? De acolo, putem trece in Sicilia. Pamanturile, casele, viile, tot ce am, e al vostru. Aveti incredere in mine, nu e asa? Nu m-am botezat inca, dar Petru stie ca atat astept.

Ligia nu mai putea de bucurie.

- Casa ta va fi si a mea, ii raspunse ea, dandu-i mana.

- Pentru ca Cezar a umplut cupa urgiei, dand foc Romei, mace-larind locuitorii si aducand foametea, cumplita ii va fi pedeapsa. Ia dar cu tine pe Linus si pe Ursus si grabiti-va a scapa pe Ligia. Dumnezeu pentru tine a facut-o.

- Dar tu, Parinte? Tu ce faci? Ramai aici?

- Hristos mi-a zis: «ia-mi turma si paste-o». Pot eu dar s-o las in mijlocul primejdiei?

Atunci, Vinicius, vibrand de entuziasm, striga:

- Ai dreptate, stapane!... Ochii nu mi s-au limpezit inca, dar vreau sa fiu credincios legii voastre: nici eu nu mai plec.

Drept raspuns, Petru inmuia mana in apa unui vas si-l stropi:

- Te botez, in numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh, amin!

La auzul acestor cuvinte o lumina mistica ii orbi pe toti, un cor ceresc li se paru a canta, ingeri se coborau din vazduh asupra-le, iar in inaltul cerului, intre doua maini care-i binecuvanta, vazura o cruce sangerata."