Rabinul din Bacharach, pe care il infatisam in prima traducere romaneasca, e singura proza epica a lui Heine. Ea a ramas in fragment, iar scurtul capitol Rabinul din Bacharach final e o reconstituire din memorie a lui Heine, multi ani dupa ce fusese scris, caci manuscrisul original a cazut prada flacarilor, pe vremea marelui foc din Dusseldorf care a mistuit si casa parinteasca a poetului. Heine se straduieste aici sa redea viata chinuita a Evreilor din Germania superstitioasa si cruda a Veacului de mijloc. Indeosebi, e pusa intr-o groaznica lumina legenda omorului ritual, care abia pe vremea lui Heine incepuse sa piara.