Rani deschise
Rani deschise
“Cuprinse intr-un interval de aproape 40 de ani (1973-2011), scrierile de fata exprima reactiile mele la evenimente cu care am fost contemporan sau la istorie si la lecturi deosebite.” (Solomon Marcus)
O sANSA PE CARE N-AM VRUT S-O RATEZ
- Prefata cartii “Rani deschise” -
O trasatura comuna a celor mai multe texte din aceasta carte este faptul ca ele au fost scrise ca urmare a unor invitatii primite de la diferite institutii (luand astfel forma unor articole, reproduse in prima sectiune a cartii), sau constituie transcrierea unor expuneri orale invitate (acestea formeaza a doua sectiune a cartii); altele sunt interviuri care mi-au fost solicitate (a treia sectiune); o a patra categorie include transcrierea unor dezbateri cu oameni ai scolii, de la invatatori si copii (inclusiv parinti) de scoala primara, profesori si elevi din invatamantul preuniversitar, pana la universitate si postuniversitate (ultima sectiune a cartii).
A fost o vreme in care mergeam in scoli ca inspector (pentru acordarea gradului I unor profesori). Impresiile de la acele vizite au fost consemnate intr-un caiet, ele m-au ajutat in orientarea mea ulterioara. Dar de la inspectie ca sarcina de serviciu la vizita invitata e o cale lunga, onoarea de care am beneficiat in acest al doilea caz m-a incarcat de o raspundere incomparabil mai mare decat in primul caz. Mi-am dat seama ca ma aflu in fata unor oportunitati extraordinare, pe care n-am voie sa le ratez. Daca m-au invitat, inseamna ca-mi acorda incredere, ca asteapta ceva de la mine. Dar de fapt, si eu eram interesat sa aflu mai mult despre ei. M-am simtit de doua ori stimulat si marturisesc aici bucuria cu care am participat la actiunile evocate mai sus. Aceasta bucurie, aceasta placere de a simti interesul comun pe care-l am cu multi interlocutori ai mei le-am injectat, sper, in textele propuse cititorilor, chiar daca, in cele mai multe cazuri, cele constatate nu erau vesele.
Cuprinse intr-un interval de aproape 40 de ani (1973-2011), scrierile de fata exprima reactiile mele la evenimente cu care am fost contemporan sau la istorie si la lecturi deosebite. Perioada copilariei, in anii treizeci ai secolului trecut; anii celui de al doilea razboi mondial, anii de studentie, din perioada imediat urmatoare, decalajul dintre istoria relatata si cea traita, semnificatia lui 23 august 1944; luminile si umbrele din diferite perioade ale dictaturii comuniste; un nou mod de lectura a istoriei culturii romanesti, prin aducerea in aceeasi albie a stiintei si socio-umanului; rolul unificator al Junimii maioresciene ; cele doua alfabetizari de neocolit: de la citit, scris si socotit la folosirea calculatorului electronic; de la Haret la Moisil. Cum au aparut primele manuale in limba romana: de la Gheorghe Lazar la Traian Laescu. Decalajul dintre creatie si comunicare in istoria culturii romanesti; valoarea culturala a matematicii; contrastul dintre stiinta de azi si cea de ieri; pro; aspecte antieducationale in mass media; cum modifica internetul procesele de invatare si predare; pericolul diabolizarii internetului. Romania europeana, intre pleonasm si oximoron; cultura stiintifica, intre oximoron si limba de lemn; relatia controversata dintre integrarea europeana si identitatea nationala; de ce unii profesori nu se imprietenesc cu elevii lor si de ce unii parinti nu devin prietenii copiilor lor; de ce oscileaza multi elevi intre plictiseala si distractie; cum sa inlocuim in scoala modalitatea predominant imperativa cu una predominant interogativa; latura artistica a stiintei; cata geografie si istorie pot invata copiii, discutand cu parintii si cu bunicii lor; cat de relevant e bacalaureatul; dar doctoratul? De ce patrunde greu stiinta secolului 20 in programele de invatamant; de ce pierd copiii pofta de a pune intrebari, de indata ce trec pragul scolii; de ce nu reusesc disciplinele scolare sa comunice intre ele; relatia dintre infinit si Divinitate; limba romana, mai subtila decat multi dintre vorbitorii ei; cum arata serbarile scolare; de la prezumtia de nevinovatie la cea de suspiciune; un posibil deficit de imaginatie al literaturii si teatrului (semnalat de Eugen Ionesco); paradoxul lui Diderot; cat de euclidiana este fiinta umana; a face din joc o componenta inevitabila a invatarii; rostul indoielnic al inspectoratelor scolare; o sperietoare: inspectorul; gradele acordate cadrelor didactice, sub semnul intrebarii; succes si valoare; de ce nu reusesc disciplinele scolare sa comunice intre ele; interdisciplinaritatea, o promisiune neonorata; transdiscipinaritatea; o eroare: obligatia de a restitui manualul scolar la sfarsit de an; poate educatia sa recupereze povestea? Umorul, un ingredient obligatoriu al unei educatii de succes.
Toate aceste chestiuni fierbinti si multe altele pe care le discutam in aceasta carte sunt tot atatea rani deschise, pe care nu avem dreptul de a le ignora.
Multumesc Editurii Spandugino pentru colaborarea exemplara in toate etapele, de la inregistrarea manifestarilor vorbite pana la faza finala a editarii lucrarii de fata.
Solomon Marcus
O sANSA PE CARE N-AM VRUT S-O RATEZ
- Prefata cartii “Rani deschise” -
O trasatura comuna a celor mai multe texte din aceasta carte este faptul ca ele au fost scrise ca urmare a unor invitatii primite de la diferite institutii (luand astfel forma unor articole, reproduse in prima sectiune a cartii), sau constituie transcrierea unor expuneri orale invitate (acestea formeaza a doua sectiune a cartii); altele sunt interviuri care mi-au fost solicitate (a treia sectiune); o a patra categorie include transcrierea unor dezbateri cu oameni ai scolii, de la invatatori si copii (inclusiv parinti) de scoala primara, profesori si elevi din invatamantul preuniversitar, pana la universitate si postuniversitate (ultima sectiune a cartii).
A fost o vreme in care mergeam in scoli ca inspector (pentru acordarea gradului I unor profesori). Impresiile de la acele vizite au fost consemnate intr-un caiet, ele m-au ajutat in orientarea mea ulterioara. Dar de la inspectie ca sarcina de serviciu la vizita invitata e o cale lunga, onoarea de care am beneficiat in acest al doilea caz m-a incarcat de o raspundere incomparabil mai mare decat in primul caz. Mi-am dat seama ca ma aflu in fata unor oportunitati extraordinare, pe care n-am voie sa le ratez. Daca m-au invitat, inseamna ca-mi acorda incredere, ca asteapta ceva de la mine. Dar de fapt, si eu eram interesat sa aflu mai mult despre ei. M-am simtit de doua ori stimulat si marturisesc aici bucuria cu care am participat la actiunile evocate mai sus. Aceasta bucurie, aceasta placere de a simti interesul comun pe care-l am cu multi interlocutori ai mei le-am injectat, sper, in textele propuse cititorilor, chiar daca, in cele mai multe cazuri, cele constatate nu erau vesele.
Cuprinse intr-un interval de aproape 40 de ani (1973-2011), scrierile de fata exprima reactiile mele la evenimente cu care am fost contemporan sau la istorie si la lecturi deosebite. Perioada copilariei, in anii treizeci ai secolului trecut; anii celui de al doilea razboi mondial, anii de studentie, din perioada imediat urmatoare, decalajul dintre istoria relatata si cea traita, semnificatia lui 23 august 1944; luminile si umbrele din diferite perioade ale dictaturii comuniste; un nou mod de lectura a istoriei culturii romanesti, prin aducerea in aceeasi albie a stiintei si socio-umanului; rolul unificator al Junimii maioresciene ; cele doua alfabetizari de neocolit: de la citit, scris si socotit la folosirea calculatorului electronic; de la Haret la Moisil. Cum au aparut primele manuale in limba romana: de la Gheorghe Lazar la Traian Laescu. Decalajul dintre creatie si comunicare in istoria culturii romanesti; valoarea culturala a matematicii; contrastul dintre stiinta de azi si cea de ieri; pro; aspecte antieducationale in mass media; cum modifica internetul procesele de invatare si predare; pericolul diabolizarii internetului. Romania europeana, intre pleonasm si oximoron; cultura stiintifica, intre oximoron si limba de lemn; relatia controversata dintre integrarea europeana si identitatea nationala; de ce unii profesori nu se imprietenesc cu elevii lor si de ce unii parinti nu devin prietenii copiilor lor; de ce oscileaza multi elevi intre plictiseala si distractie; cum sa inlocuim in scoala modalitatea predominant imperativa cu una predominant interogativa; latura artistica a stiintei; cata geografie si istorie pot invata copiii, discutand cu parintii si cu bunicii lor; cat de relevant e bacalaureatul; dar doctoratul? De ce patrunde greu stiinta secolului 20 in programele de invatamant; de ce pierd copiii pofta de a pune intrebari, de indata ce trec pragul scolii; de ce nu reusesc disciplinele scolare sa comunice intre ele; relatia dintre infinit si Divinitate; limba romana, mai subtila decat multi dintre vorbitorii ei; cum arata serbarile scolare; de la prezumtia de nevinovatie la cea de suspiciune; un posibil deficit de imaginatie al literaturii si teatrului (semnalat de Eugen Ionesco); paradoxul lui Diderot; cat de euclidiana este fiinta umana; a face din joc o componenta inevitabila a invatarii; rostul indoielnic al inspectoratelor scolare; o sperietoare: inspectorul; gradele acordate cadrelor didactice, sub semnul intrebarii; succes si valoare; de ce nu reusesc disciplinele scolare sa comunice intre ele; interdisciplinaritatea, o promisiune neonorata; transdiscipinaritatea; o eroare: obligatia de a restitui manualul scolar la sfarsit de an; poate educatia sa recupereze povestea? Umorul, un ingredient obligatoriu al unei educatii de succes.
Toate aceste chestiuni fierbinti si multe altele pe care le discutam in aceasta carte sunt tot atatea rani deschise, pe care nu avem dreptul de a le ignora.
Multumesc Editurii Spandugino pentru colaborarea exemplara in toate etapele, de la inregistrarea manifestarilor vorbite pana la faza finala a editarii lucrarii de fata.
Solomon Marcus
Descrierea produsului
“Cuprinse intr-un interval de aproape 40 de ani (1973-2011), scrierile de fata exprima reactiile mele la evenimente cu care am fost contemporan sau la istorie si la lecturi deosebite.” (Solomon Marcus)
O sANSA PE CARE N-AM VRUT S-O RATEZ
- Prefata cartii “Rani deschise” -
O trasatura comuna a celor mai multe texte din aceasta carte este faptul ca ele au fost scrise ca urmare a unor invitatii primite de la diferite institutii (luand astfel forma unor articole, reproduse in prima sectiune a cartii), sau constituie transcrierea unor expuneri orale invitate (acestea formeaza a doua sectiune a cartii); altele sunt interviuri care mi-au fost solicitate (a treia sectiune); o a patra categorie include transcrierea unor dezbateri cu oameni ai scolii, de la invatatori si copii (inclusiv parinti) de scoala primara, profesori si elevi din invatamantul preuniversitar, pana la universitate si postuniversitate (ultima sectiune a cartii).
A fost o vreme in care mergeam in scoli ca inspector (pentru acordarea gradului I unor profesori). Impresiile de la acele vizite au fost consemnate intr-un caiet, ele m-au ajutat in orientarea mea ulterioara. Dar de la inspectie ca sarcina de serviciu la vizita invitata e o cale lunga, onoarea de care am beneficiat in acest al doilea caz m-a incarcat de o raspundere incomparabil mai mare decat in primul caz. Mi-am dat seama ca ma aflu in fata unor oportunitati extraordinare, pe care n-am voie sa le ratez. Daca m-au invitat, inseamna ca-mi acorda incredere, ca asteapta ceva de la mine. Dar de fapt, si eu eram interesat sa aflu mai mult despre ei. M-am simtit de doua ori stimulat si marturisesc aici bucuria cu care am participat la actiunile evocate mai sus. Aceasta bucurie, aceasta placere de a simti interesul comun pe care-l am cu multi interlocutori ai mei le-am injectat, sper, in textele propuse cititorilor, chiar daca, in cele mai multe cazuri, cele constatate nu erau vesele.
Cuprinse intr-un interval de aproape 40 de ani (1973-2011), scrierile de fata exprima reactiile mele la evenimente cu care am fost contemporan sau la istorie si la lecturi deosebite. Perioada copilariei, in anii treizeci ai secolului trecut; anii celui de al doilea razboi mondial, anii de studentie, din perioada imediat urmatoare, decalajul dintre istoria relatata si cea traita, semnificatia lui 23 august 1944; luminile si umbrele din diferite perioade ale dictaturii comuniste; un nou mod de lectura a istoriei culturii romanesti, prin aducerea in aceeasi albie a stiintei si socio-umanului; rolul unificator al Junimii maioresciene ; cele doua alfabetizari de neocolit: de la citit, scris si socotit la folosirea calculatorului electronic; de la Haret la Moisil. Cum au aparut primele manuale in limba romana: de la Gheorghe Lazar la Traian Laescu. Decalajul dintre creatie si comunicare in istoria culturii romanesti; valoarea culturala a matematicii; contrastul dintre stiinta de azi si cea de ieri; pro; aspecte antieducationale in mass media; cum modifica internetul procesele de invatare si predare; pericolul diabolizarii internetului. Romania europeana, intre pleonasm si oximoron; cultura stiintifica, intre oximoron si limba de lemn; relatia controversata dintre integrarea europeana si identitatea nationala; de ce unii profesori nu se imprietenesc cu elevii lor si de ce unii parinti nu devin prietenii copiilor lor; de ce oscileaza multi elevi intre plictiseala si distractie; cum sa inlocuim in scoala modalitatea predominant imperativa cu una predominant interogativa; latura artistica a stiintei; cata geografie si istorie pot invata copiii, discutand cu parintii si cu bunicii lor; cat de relevant e bacalaureatul; dar doctoratul? De ce patrunde greu stiinta secolului 20 in programele de invatamant; de ce pierd copiii pofta de a pune intrebari, de indata ce trec pragul scolii; de ce nu reusesc disciplinele scolare sa comunice intre ele; relatia dintre infinit si Divinitate; limba romana, mai subtila decat multi dintre vorbitorii ei; cum arata serbarile scolare; de la prezumtia de nevinovatie la cea de suspiciune; un posibil deficit de imaginatie al literaturii si teatrului (semnalat de Eugen Ionesco); paradoxul lui Diderot; cat de euclidiana este fiinta umana; a face din joc o componenta inevitabila a invatarii; rostul indoielnic al inspectoratelor scolare; o sperietoare: inspectorul; gradele acordate cadrelor didactice, sub semnul intrebarii; succes si valoare; de ce nu reusesc disciplinele scolare sa comunice intre ele; interdisciplinaritatea, o promisiune neonorata; transdiscipinaritatea; o eroare: obligatia de a restitui manualul scolar la sfarsit de an; poate educatia sa recupereze povestea? Umorul, un ingredient obligatoriu al unei educatii de succes.
Toate aceste chestiuni fierbinti si multe altele pe care le discutam in aceasta carte sunt tot atatea rani deschise, pe care nu avem dreptul de a le ignora.
Multumesc Editurii Spandugino pentru colaborarea exemplara in toate etapele, de la inregistrarea manifestarilor vorbite pana la faza finala a editarii lucrarii de fata.
Solomon Marcus
O sANSA PE CARE N-AM VRUT S-O RATEZ
- Prefata cartii “Rani deschise” -
O trasatura comuna a celor mai multe texte din aceasta carte este faptul ca ele au fost scrise ca urmare a unor invitatii primite de la diferite institutii (luand astfel forma unor articole, reproduse in prima sectiune a cartii), sau constituie transcrierea unor expuneri orale invitate (acestea formeaza a doua sectiune a cartii); altele sunt interviuri care mi-au fost solicitate (a treia sectiune); o a patra categorie include transcrierea unor dezbateri cu oameni ai scolii, de la invatatori si copii (inclusiv parinti) de scoala primara, profesori si elevi din invatamantul preuniversitar, pana la universitate si postuniversitate (ultima sectiune a cartii).
A fost o vreme in care mergeam in scoli ca inspector (pentru acordarea gradului I unor profesori). Impresiile de la acele vizite au fost consemnate intr-un caiet, ele m-au ajutat in orientarea mea ulterioara. Dar de la inspectie ca sarcina de serviciu la vizita invitata e o cale lunga, onoarea de care am beneficiat in acest al doilea caz m-a incarcat de o raspundere incomparabil mai mare decat in primul caz. Mi-am dat seama ca ma aflu in fata unor oportunitati extraordinare, pe care n-am voie sa le ratez. Daca m-au invitat, inseamna ca-mi acorda incredere, ca asteapta ceva de la mine. Dar de fapt, si eu eram interesat sa aflu mai mult despre ei. M-am simtit de doua ori stimulat si marturisesc aici bucuria cu care am participat la actiunile evocate mai sus. Aceasta bucurie, aceasta placere de a simti interesul comun pe care-l am cu multi interlocutori ai mei le-am injectat, sper, in textele propuse cititorilor, chiar daca, in cele mai multe cazuri, cele constatate nu erau vesele.
Cuprinse intr-un interval de aproape 40 de ani (1973-2011), scrierile de fata exprima reactiile mele la evenimente cu care am fost contemporan sau la istorie si la lecturi deosebite. Perioada copilariei, in anii treizeci ai secolului trecut; anii celui de al doilea razboi mondial, anii de studentie, din perioada imediat urmatoare, decalajul dintre istoria relatata si cea traita, semnificatia lui 23 august 1944; luminile si umbrele din diferite perioade ale dictaturii comuniste; un nou mod de lectura a istoriei culturii romanesti, prin aducerea in aceeasi albie a stiintei si socio-umanului; rolul unificator al Junimii maioresciene ; cele doua alfabetizari de neocolit: de la citit, scris si socotit la folosirea calculatorului electronic; de la Haret la Moisil. Cum au aparut primele manuale in limba romana: de la Gheorghe Lazar la Traian Laescu. Decalajul dintre creatie si comunicare in istoria culturii romanesti; valoarea culturala a matematicii; contrastul dintre stiinta de azi si cea de ieri; pro; aspecte antieducationale in mass media; cum modifica internetul procesele de invatare si predare; pericolul diabolizarii internetului. Romania europeana, intre pleonasm si oximoron; cultura stiintifica, intre oximoron si limba de lemn; relatia controversata dintre integrarea europeana si identitatea nationala; de ce unii profesori nu se imprietenesc cu elevii lor si de ce unii parinti nu devin prietenii copiilor lor; de ce oscileaza multi elevi intre plictiseala si distractie; cum sa inlocuim in scoala modalitatea predominant imperativa cu una predominant interogativa; latura artistica a stiintei; cata geografie si istorie pot invata copiii, discutand cu parintii si cu bunicii lor; cat de relevant e bacalaureatul; dar doctoratul? De ce patrunde greu stiinta secolului 20 in programele de invatamant; de ce pierd copiii pofta de a pune intrebari, de indata ce trec pragul scolii; de ce nu reusesc disciplinele scolare sa comunice intre ele; relatia dintre infinit si Divinitate; limba romana, mai subtila decat multi dintre vorbitorii ei; cum arata serbarile scolare; de la prezumtia de nevinovatie la cea de suspiciune; un posibil deficit de imaginatie al literaturii si teatrului (semnalat de Eugen Ionesco); paradoxul lui Diderot; cat de euclidiana este fiinta umana; a face din joc o componenta inevitabila a invatarii; rostul indoielnic al inspectoratelor scolare; o sperietoare: inspectorul; gradele acordate cadrelor didactice, sub semnul intrebarii; succes si valoare; de ce nu reusesc disciplinele scolare sa comunice intre ele; interdisciplinaritatea, o promisiune neonorata; transdiscipinaritatea; o eroare: obligatia de a restitui manualul scolar la sfarsit de an; poate educatia sa recupereze povestea? Umorul, un ingredient obligatoriu al unei educatii de succes.
Toate aceste chestiuni fierbinti si multe altele pe care le discutam in aceasta carte sunt tot atatea rani deschise, pe care nu avem dreptul de a le ignora.
Multumesc Editurii Spandugino pentru colaborarea exemplara in toate etapele, de la inregistrarea manifestarilor vorbite pana la faza finala a editarii lucrarii de fata.
Solomon Marcus
Detaliile produsului
