Filosofia ca „stiinta riguroasa”, sau filosofia ca „stiinta voioasa”? Se poate afla din studiul de fata ca nu navigam periculos, cu o astfel de problema, intre Scila si Caribda, chiar daca glumetii il vor gasi prea serios, iar circumspectii – prea descheiat. Deja gandul de a apropia cele doua tendinte ale filosofarii poate fi un inceput al unei noi putinte de intelegere filosofica. Or, rasul este intelegere. Prin ras ne situam in asa fel in lume, incat lumea la randul ei ne iese in intampinare cu un suras care „cu masura se stinge si se aprinde”. Sa repetam, cu increderea filosofiei focului a lui Heraclit: „lumea aceasta – ras mereu viu”. si atunci lumea aceasta se releva ca aceasta in mod absolut, si intelegerea se aprinde altfel, si radem cu un ras nou.