Fragment din volumul "Razboaiele Punice. 264-146 i.Hr." de Nigel Bagnall:

 

"Sunt numerosi cei care ar dori sa ne convinga ca omul este o fiinta iubitoare de pace, care nu cere nimic mai mult decat sa poata trai in armonie cu semenii, crescandu-si familia si vazandu-si de treaba, prosper si multumit. Asemenea aspiratii sunt insa retezate cu violenta de excesele unor despoti insetati de putere si ale unor soldati brutali. Cei piosi considera apoi istoria ca nefiind mai mult decat consemnarea tragica a modului in care pacea este distrusa de cateva personaje malefice, in timp ce istoria militara este respinsa din cauza influentei sale corupatoare, care preamareste razboiul si promoveaza xenofobia. Si totusi, razboaiele nu au fost niciodata evenimente intermitente, care intrerup conditia naturala si ordonata a oamenilor, ci o activitate dusa la capat cu o consecventa de neclintit, uneori cu placere si sub numeroase infatisari diferite. Asa cum afirma profesorul Sir Michael Howard in ianuarie 1983:

Oricat de dezagreabile, realitatile din jurul razboiului ar trebui recunoscute. In loc sa ne refugiem in vise cu ochii deschisi, pentru a evita razboaiele ar trebui sa le cercetam cauzele, sa ne gandim cum ar trebui prevenite si sa ne pregatim sa ne aparam, ceea ce este in sine un puternic factor disuasiv. Studiul istoriei militare ofera o anume perspectiva si ne permite sa invatam din lectiile trecutului."