Razboiul nu are chip de femeie
Razboiul nu are chip de femeie
• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura
Al Doilea Razboi Mondial nu va ajunge niciodata sa-si dezvaluie intreaga grozavie.
Al Doilea Razboi Mondial nu va ajunge niciodata sa-si dezvaluie intreaga grozavie.
In spatele faptelor de arme, al atrocitatilor si al crimelor monstruoase comise impotriva civililor se ascunde o alta realitate. Aceea a miilor de femei sovietice trimise pe front impotriva inamicului nazist.
Svetlana Aleksievici si-a dedicat sapte ani din viata colectarii marturiilor unor femei care, multe dintre ele, la momentul acela erau abia iesite din copilarie. Dupa primele sentimente de euforie, asistam la o schimbare radicala de ton, pe masura ce ajungem la incercarea fatala a luptei, insotita de partea sa de intrebari si de suferinta. Abandonand tacerea in care si-au gasit refugiul, aceste femei indraznesc, in sfarsit, sa prezinte razboiul asa cum l-au trait.
Svetlana Aleksievici este unul dintre cei mai valorosi scriitori ai vremurilor noastre. Proza ei nu este feminina, ci aspra precum razboiul [...], dar, prin expresivitatea ei, devine artistica, palpabila, profund emotionanta. - Vladimir Voinovici
Fragment din volumul "Razboiul nu are chip de femeie" de Svetlana Aleksievici:
"„Am ajuns la Stalingrad. Se dadeau lupte pe viata si pe moarte. Era locul cel mai primejdios... Si pamantul, si apa erau rosii... Trebuia sa traversam Volga. De unde! Nimeni nu ne baga in seama: «Ce? Fete? Cine naiba are nevoie de voi aici? Ne trebuie puscasi si mitraliori, nu transmisionisti». Or, noi eram multe, vreo optzeci. Spre seara, pe cele care erau mai mari le-au luat, dar pe mine si pe inca o fata nu, pentru ca eram prea plapande. Nu crescuseram. Au vrut sa ne lase in rezerva, dar eu m-am pus pe bocit ca la mort.
"„Am ajuns la Stalingrad. Se dadeau lupte pe viata si pe moarte. Era locul cel mai primejdios... Si pamantul, si apa erau rosii... Trebuia sa traversam Volga. De unde! Nimeni nu ne baga in seama: «Ce? Fete? Cine naiba are nevoie de voi aici? Ne trebuie puscasi si mitraliori, nu transmisionisti». Or, noi eram multe, vreo optzeci. Spre seara, pe cele care erau mai mari le-au luat, dar pe mine si pe inca o fata nu, pentru ca eram prea plapande. Nu crescuseram. Au vrut sa ne lase in rezerva, dar eu m-am pus pe bocit ca la mort.
In prima lupta, ofiterii m-au tras jos de pe parapetul transeei: ma cocotasem sa vad spectacolul... Un soi de curiozitate ne incerca, o curiozitate copilareasca... Eram naive! Comandantul striga la mine:
- Ostas Semionova! Ostas Semionova, ti-ai iesit din minti! Mama ta... Te omoara!
Asta nu puteam intelege: cum sa ma omoare, daca eu abia venisem pe front? Inca nu stiam cat de obisnuita si de neselectiva e moartea. N-ai cum s-o dai la o parte, s-o convingi sa te ocoleasca.
In camioane ponosite aduceau oameni din militiile populare: batrani si adolescenti. Le dadeau cate doua grenade si-i trimiteau in batalie fara pusca, pusca trebuiau sa si-o castige in lupta. Dupa batalie nu mai aveam pe cine bandaja... Toti erau morti..." - Nina Alekseevna Semionova, ostas, transmisionista
„Am facut razboiul de la un capat la altul...
Caram in spinare intaiul meu ranit. De greu ce era, simteam ca mi se inmoaie picioarele. Il caram si sopteam: «Numai sa nu mori...! Numai sa nu mori...!» Il pansez si plang, vorbindu-i ceva, nu mai stiu ce, imi era mila de el. Pe alaturi trece un ofiter. Si numai ce se stropseste la mine, mi-a spus chiar niste grosolanii...
- De ce a tipat la dumneata?
- N-aveam voie sa plang asa. Imi secau puterile, iar ranitii erau atat de multi...
Treceam cu masinile - pretutindeni imprejur zaceau morti, cu capetele tunse si verzi, cum se fac, lasati in soare, cartofii. Imprastiati ca niste cartofi... Cum fugisera, asa si zaceau pe campul rascolit... Ca niste cartofi..." - Ekaterina Mihailovna Rabceaeva, ostas, instructor sanitar"
26.18Lei
34.90 Lei
Sau 2618 de puncte
Fiecare comanda noua reprezinta o investitie pentru viitoarele tale comenzi. Orice comanda plasata de pe un cont de utilizator primeste in schimb un numar de puncte de fidelitate, In conformitate cu regulile de conversiune stabilite. Punctele acumulate sunt incarcate automat in contul tau si pot fi folosite ulterior, pentru plata urmatoarelor comenzi.
In stoc
Ridicare Personala GRATUITA!
easybox / Ship&Go TOATA luna August!
Descrierea produsului
• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura
Al Doilea Razboi Mondial nu va ajunge niciodata sa-si dezvaluie intreaga grozavie.
Al Doilea Razboi Mondial nu va ajunge niciodata sa-si dezvaluie intreaga grozavie.
In spatele faptelor de arme, al atrocitatilor si al crimelor monstruoase comise impotriva civililor se ascunde o alta realitate. Aceea a miilor de femei sovietice trimise pe front impotriva inamicului nazist.
Svetlana Aleksievici si-a dedicat sapte ani din viata colectarii marturiilor unor femei care, multe dintre ele, la momentul acela erau abia iesite din copilarie. Dupa primele sentimente de euforie, asistam la o schimbare radicala de ton, pe masura ce ajungem la incercarea fatala a luptei, insotita de partea sa de intrebari si de suferinta. Abandonand tacerea in care si-au gasit refugiul, aceste femei indraznesc, in sfarsit, sa prezinte razboiul asa cum l-au trait.
Svetlana Aleksievici este unul dintre cei mai valorosi scriitori ai vremurilor noastre. Proza ei nu este feminina, ci aspra precum razboiul [...], dar, prin expresivitatea ei, devine artistica, palpabila, profund emotionanta. - Vladimir Voinovici
Fragment din volumul "Razboiul nu are chip de femeie" de Svetlana Aleksievici:
"„Am ajuns la Stalingrad. Se dadeau lupte pe viata si pe moarte. Era locul cel mai primejdios... Si pamantul, si apa erau rosii... Trebuia sa traversam Volga. De unde! Nimeni nu ne baga in seama: «Ce? Fete? Cine naiba are nevoie de voi aici? Ne trebuie puscasi si mitraliori, nu transmisionisti». Or, noi eram multe, vreo optzeci. Spre seara, pe cele care erau mai mari le-au luat, dar pe mine si pe inca o fata nu, pentru ca eram prea plapande. Nu crescuseram. Au vrut sa ne lase in rezerva, dar eu m-am pus pe bocit ca la mort.
"„Am ajuns la Stalingrad. Se dadeau lupte pe viata si pe moarte. Era locul cel mai primejdios... Si pamantul, si apa erau rosii... Trebuia sa traversam Volga. De unde! Nimeni nu ne baga in seama: «Ce? Fete? Cine naiba are nevoie de voi aici? Ne trebuie puscasi si mitraliori, nu transmisionisti». Or, noi eram multe, vreo optzeci. Spre seara, pe cele care erau mai mari le-au luat, dar pe mine si pe inca o fata nu, pentru ca eram prea plapande. Nu crescuseram. Au vrut sa ne lase in rezerva, dar eu m-am pus pe bocit ca la mort.
In prima lupta, ofiterii m-au tras jos de pe parapetul transeei: ma cocotasem sa vad spectacolul... Un soi de curiozitate ne incerca, o curiozitate copilareasca... Eram naive! Comandantul striga la mine:
- Ostas Semionova! Ostas Semionova, ti-ai iesit din minti! Mama ta... Te omoara!
Asta nu puteam intelege: cum sa ma omoare, daca eu abia venisem pe front? Inca nu stiam cat de obisnuita si de neselectiva e moartea. N-ai cum s-o dai la o parte, s-o convingi sa te ocoleasca.
In camioane ponosite aduceau oameni din militiile populare: batrani si adolescenti. Le dadeau cate doua grenade si-i trimiteau in batalie fara pusca, pusca trebuiau sa si-o castige in lupta. Dupa batalie nu mai aveam pe cine bandaja... Toti erau morti..." - Nina Alekseevna Semionova, ostas, transmisionista
„Am facut razboiul de la un capat la altul...
Caram in spinare intaiul meu ranit. De greu ce era, simteam ca mi se inmoaie picioarele. Il caram si sopteam: «Numai sa nu mori...! Numai sa nu mori...!» Il pansez si plang, vorbindu-i ceva, nu mai stiu ce, imi era mila de el. Pe alaturi trece un ofiter. Si numai ce se stropseste la mine, mi-a spus chiar niste grosolanii...
- De ce a tipat la dumneata?
- N-aveam voie sa plang asa. Imi secau puterile, iar ranitii erau atat de multi...
Treceam cu masinile - pretutindeni imprejur zaceau morti, cu capetele tunse si verzi, cum se fac, lasati in soare, cartofii. Imprastiati ca niste cartofi... Cum fugisera, asa si zaceau pe campul rascolit... Ca niste cartofi..." - Ekaterina Mihailovna Rabceaeva, ostas, instructor sanitar"
Detaliile produsului
De pe acelasi raft
De acelasi autor
Review-uri
MOICEANU VICTOR3
19/02/2021 15:00
Achizitie verificata
Completează cunoștințele despre marea conflagratie a secolului XX.
Florina56
28/08/2020 17:24
Multe carti s-au scris despre razboi si probabil ca multe se vor mai scrie, insa niciuna (din cele citite de mine pana acum), nu mi s-a parut atat de "reala" cum a fost aceasta. Poate pentru ca in loc sa se axeze pe istorie si faptele eroice, cartea asta trateaza razboiul din punct de vedere emotional, si din cu totul o alta perspectiva. Cea a femeilor care au participat la razboi. Si nu au fost deloc putine. Cartea este sensibila, scrisa simplu si aduna la un loc toate acele marturii a femeilor care au participat la razboi. Adunate de-a lungul a multor ani, confesiunile creaza un altfel de tablou al razboiului. Stiam in mare ce a insemnat razboiul, dar niciodata nu m-am gandit la cat de greu a fost atunci dar mai ales dupa. Femeile povestesc cu lacrimi in ochi cat erau de naive si cum credeau cu tarie ca ele pot salva tara de nemti. Aveau 14, 15, 16 ani, niciun dram de minte si totusi au luptat cot la cot cu barbatii. In paginile acestei carti am descoperit nu decat istoria razboiului, ci si ceea ce vine adiacent acestuia... iubirile pierdute, vieti irosite, sacrificiu, frici si ororile ce vin la pachet cu moartea... teama de moarte... Doamne, sunt atat de plina de recunostinta ca am avut ocazia sa citesc aceste lucruri... pentru ca tot ce stiam, acum este mai pregnant in mintea mea si inteleg mai bine totul. Razboiul nu are chip de femeie este un jurnal de razboi dar spus altfel. O recomand. (Sa fiti pregatiti pentru ce veti citi, nu e usor de suportat). 5 * fara discutii.
Maria Simona
27/06/2020 13:00
Nici nu știu cum să descriu acest roman. În primul rând, având în vedere cât de mult iubesc poveștile de război și tot ce are de-a face cu cel de-al doilea război mondial, era logic să ador cartea Svetlanei. Nu m-am așteptat, totuși, să mă răscolească și să mă tulbure atât de mult.
vlad cristina19
17/04/2020 12:16
Recomand aceasta carte. La inceput te astepti la o poveste a autoarei despre razboi, dar dupa vei descoperi altceva. Cartea cuprinde marturiile mai multor femei care au trait in timpul razboiului. Vei descoperi trairile femeilor din timpul razboiului si suferintele prin care au trecut acestea.
Lectura placuta!
Neculae Florina
31/03/2020 10:38
Achizitie verificata
O carte impresionanta! Razboiul vazut prin ochii femeilor este un altfel de razboi. Nu al armelor, ci al sentimentelor, simtirilor, fricilor si al dorintelor.
iulia888
20/03/2020 18:53
Am citit o mai greu, insa a meritat. Sunt marturii ce arata o alta fata a razboiului
Geaninaprim
17/03/2020 11:08
Achizitie verificata
Sunt marturii doar.. nici nu am terminat de citit pentru ca nu m-a prins deloc.
roxanajasmina
04/03/2020 06:21
Achizitie verificata
O carte minunată! Intr-adevar, nu este o descriere a detaliilor tehnice ale războiului, ci o descriere înfiorător de reală a ceea ce au simtit participanții, a modului in care se desfășura viața lor. Autoarea surprinde emoțiile, speranțele, fricile și dorințele unor oameni simpli, cu preocupări cotidiene, ale căror vieți au fost schimbate de război.
Id_cris
29/01/2020 13:20
Achizitie verificata
O carte impresionanta! Al doilea razboi mondial vazut prin ochii femeilor sovietice si marturisirile lor cutremuratoare. Mi-a fost greu sa o citesc si nu o data m-am trezit cu lacrimi in ochi. Mi-a fost la fel de greu sa o las din mana. Povestea lor cerea sa fie citita.
"Mi-e milă de cei care vor citi cartea dumneavoastră, dar și de cei care n-o vor citi."