Aceste volume ofera o relatare concisa si lucida a unor campanii militare (...), precum si o analiza patrunzatoare a strategiilor si a modului de conducere. Ideale pentru scoala, dar si pentru lecturi la gura sobei. - James M. McPherson, castigator al Premiului Pulitzer
Faptul ca evenimentele Razboiului Peloponesiac sunt studiate pana astazi in universitati si academii, pentru ceea ce ne pot invata despre diplomatie, strategie si tactica, da marturie despre fascinatia lor durabila exercitata asupra noastra. Volumul de fata dezvaluie partea mai intunecata a civilizatiei Greciei clasice. De la efectele cumplite ale supraaglomerarii si ale ciumei asupra atenienilor pana la razboiul civil brutal care a izbucnit adesea in orasele Aliat cu Atena sau Sparta, aceasta carte ofera detalii realiste si adeseori tulburatoare cu privire la impactul pe care l-a avut razboiul asupra celor care astazi sunt considerati intemeietorii civilizatiei occidentale.
Fragment din volumul "Razboiul Peloponesiac. 431-404 i.Hr." de Philip de Souza:
"Aceasta carte ofera o relatare concisa a unei perioade-cheie din istoria Greciei clasice. Razboiul Peloponesiac, dintre anii 431-404 i.Hr., a fost un conflict intre orasele-stat grecesti Atena si Sparta. A fost o confruntare intre principala putere terestra a vremii, Sparta, si principala putere maritima, Atena. Intr-un sens mai larg, a fost si o ciocnire intre o oligarhie prudenta, traditionala, si o democratie ambitioasa si inovatoare. A fost numit Razboiul Peloponesiac deoarece Sparta conducea o alianta a statelor grecesti din Pelopones, cea mai sudica peninsula a Greciei continentale. Episoadele Razboiului Peloponesiac prezinta unele dintre marile personalitati ale lumii clasice - respectatul om de stat atenian Pericle, curajosii si inventivii spartani Brasidas si Gylippos, extravagantul general atenian Alcibiade si conducatorul spartan Lysandros, care a obtinut victoria navala decisiva de care spartanii aveau nevoie ca sa castige razboiul.
Faima Razboiului Peloponesiac se datoreaza intr-o mare masura principalului sau istoric, Tucidide, cetatean atenian participant la cateva dintre etapele timpurii ale razboiului in calitate de comandant naval. A fost exilat din Atena in 424 si a decis sa scrie o relatare detaliata a razboiului deoarece era atat de important incat merita o istorie scrisa mai mult decat oricare alt conflict anterior. El a strans informatii de la martori oculari si din documente, astfel incat sa ofere o analiza pe cat posibil exacta si bine gandita. A fost constient ca acest tip de istorie s-ar fi putut sa nu ii atraga pe amatorii de relatari mai romantate si senzationaliste ale trecutului, insa a observat: „Acesta este un bun al tuturor vremurilor, iar nu o curiozitate pe care sa o citesti si sa o uiti mai apoi".
Lucrarea lui Tucidide este incompleta, intrerupandu-se practic la mijlocul propozitiei, exact cand autorul explica ce s-a intamplat dupa victoria navala a atenienilor in 411.”