"Aici, drag cititor, ma tem ca, fara sa vreau, iti voi da o grea lovitura. Si anume, n-o sa-ti povestesc si n-o sa-ti descriu nimic din ceea ce vad ca se intampla in patul dreptunghiular pe care acum, iesit din creierul cam incins al lui Vali - am uitat sa-ti spun ca asa se numea tanarul blond cu barba aurie - il vad in intreaga sa desfasurare,cu formele sale de relief, craterele si seismele sale. Stau cocotat pe raftul cel mai de sus al bibliotecii, frecandu-mi burta de «Muzeul negru» al lui Mandiargues. Imi agit stangaci labutele, care-mi ajung pana pe lustra. Imi vad vintima intepata, paralizata, deja incapabila de orice rezistenta. Totusi vie, cu memoria intreaga, gelatinoasa, numai buna sa fie ingerata. La sfarsitul noptii, din aceasta femeie care acum are fata contractata de placere (sau paralizata de suferinta?) va ramane doar o carapace uscata, leganandu-se in plasa mea scanteietoare. Dar nu-mi place sa ma ocup de aspectul tehnic al capturarii si injunghierii. Aceste aspecte presupun ca le cunosti foarte bine din propria ta experienta. Iti pot sugera ca acum, cand ai ajuns la aceste randuri, sa inchizi pentru cinci minute ochii si sa-ti rechemi in minte toate detaliile cele mai frumoase (sau ale ultimei) nopti de dragoste pe care ai trait-o..."  (Mircea Cartarescu)