Republica Moldova la 25 de ani
Republica Moldova la 25 de ani
Acest volum colectiv ofera mai multe perspective epistemologice si disciplinare prin care prezinta si analizeaza un anumit aspect al tranzitiei moldovenesti. Contributiile, diferite ca stil si ca tematica, abordeaza doar o mica parte din transformarile produse in spatiul Republica Moldova. Nu am pretins deloc sa epuizam toata paleta de aspecte si problematici care ar merita sa fie analizate pe indelete intr-un asemenea volum. Aceste contributii reprezinta mai degraba niste incursiuni preliminare intr-o tema foarte complexa, ce merita si speram ca va fi explorata mai temeinic si mai cuprinzator in viitorul apropiat.
Fragment din volum:
„3.2. Privatizarea
Privatizarea a insemnat transferul activelor statului in proprietate privata. Aceasta a constituit cheia transformarilor postsocialiste. Prin intermediul privatizarii, reformatorii din Republica Moldova urmareau doua obiective majore. Primul, de natura economica, avea o dubla ramificare: sa puna pe picioare economia de piata, dar creasca retetele la bugetul de stat. Al doilea, de natura politica, avea si el o dubla ramificare: sa distribuie echitabil proprietatea statului, in scopul consolidarii protectiei sociale a populatiei, si sa „modernizeze" statul moldovenesc.
Reformatorii considerau ca ingerinta statului in economie s-a dovedit a fi daunatoare (in special in perioada sovietica). De aceea, rolul sau in economie trebuia redus la minimum. Primul pas a constat in liberalizarea preturilor si a comertului. Totusi, privatizarea activelor materiale si materiale ale statului era conditia sine qua non pentru ca pietele sa devina eficace (datorita libertatilor individuale) si pentru ca ele sa functioneze in conditii de concurenta loaiala. Astfel, transferul proprietatii de stat in proprietate privata rima cu esenta economiei de piata. Vanzarea activelor statului mai avea menirea sa aduca si lichiditati la bugetul consolidat.
Scopul politic al privatizarii era sa asigure o „echitate sociala" de tip egalitarist, dar si sa tina loc de „protectie sociala" pentru populatie. In ce mod privatizarea putea sa raspunda imperativului de protectie sociala, nu este clar. De asemenea, in viziunea reformatorilor, privatizarea avea sa contribuie la „modernizearea" statului moldovenesc; dincolo de toate eforturile de abolire, acesta inca mai conserva functia de regulator economic (cel putin in primii ani de transformare postsocialista). „Modernizarea" insemna crearea si intretinerea unui mediu favorabil activitatii de antreprenoriat, dar si gestiunea unui regim de protectie sociala.
Viteza cu care avea sa se faca privatizarea conta foarte mult. Cu cat mai rapid avea loc transferul activelor in proprietate privata, cu atat mai repede aveau sa devina eficace diferitele sectoare din economie, deci cu atat mai rapid avea sa se obtina o crestere economica. Insa privatizarea avea sa intarzie chiar daca legislatia fusese adoptata inca din 1991."
51.81Lei
51.81Lei
Primești 51 puncte
Indisponibil
Descrierea produsului
Acest volum colectiv ofera mai multe perspective epistemologice si disciplinare prin care prezinta si analizeaza un anumit aspect al tranzitiei moldovenesti. Contributiile, diferite ca stil si ca tematica, abordeaza doar o mica parte din transformarile produse in spatiul Republica Moldova. Nu am pretins deloc sa epuizam toata paleta de aspecte si problematici care ar merita sa fie analizate pe indelete intr-un asemenea volum. Aceste contributii reprezinta mai degraba niste incursiuni preliminare intr-o tema foarte complexa, ce merita si speram ca va fi explorata mai temeinic si mai cuprinzator in viitorul apropiat.
Fragment din volum:
„3.2. Privatizarea
Privatizarea a insemnat transferul activelor statului in proprietate privata. Aceasta a constituit cheia transformarilor postsocialiste. Prin intermediul privatizarii, reformatorii din Republica Moldova urmareau doua obiective majore. Primul, de natura economica, avea o dubla ramificare: sa puna pe picioare economia de piata, dar creasca retetele la bugetul de stat. Al doilea, de natura politica, avea si el o dubla ramificare: sa distribuie echitabil proprietatea statului, in scopul consolidarii protectiei sociale a populatiei, si sa „modernizeze" statul moldovenesc.
Reformatorii considerau ca ingerinta statului in economie s-a dovedit a fi daunatoare (in special in perioada sovietica). De aceea, rolul sau in economie trebuia redus la minimum. Primul pas a constat in liberalizarea preturilor si a comertului. Totusi, privatizarea activelor materiale si materiale ale statului era conditia sine qua non pentru ca pietele sa devina eficace (datorita libertatilor individuale) si pentru ca ele sa functioneze in conditii de concurenta loaiala. Astfel, transferul proprietatii de stat in proprietate privata rima cu esenta economiei de piata. Vanzarea activelor statului mai avea menirea sa aduca si lichiditati la bugetul consolidat.
Scopul politic al privatizarii era sa asigure o „echitate sociala" de tip egalitarist, dar si sa tina loc de „protectie sociala" pentru populatie. In ce mod privatizarea putea sa raspunda imperativului de protectie sociala, nu este clar. De asemenea, in viziunea reformatorilor, privatizarea avea sa contribuie la „modernizearea" statului moldovenesc; dincolo de toate eforturile de abolire, acesta inca mai conserva functia de regulator economic (cel putin in primii ani de transformare postsocialista). „Modernizarea" insemna crearea si intretinerea unui mediu favorabil activitatii de antreprenoriat, dar si gestiunea unui regim de protectie sociala.
Viteza cu care avea sa se faca privatizarea conta foarte mult. Cu cat mai rapid avea loc transferul activelor in proprietate privata, cu atat mai repede aveau sa devina eficace diferitele sectoare din economie, deci cu atat mai rapid avea sa se obtina o crestere economica. Insa privatizarea avea sa intarzie chiar daca legislatia fusese adoptata inca din 1991."
Detaliile produsului
