Retete culese de la cinci brasovence
Romania profunda se dezvaluie si prin bucatarie. Retete venite de nici unde, adaosuri succesive de la rude, prietene, dadace, din lecturi intamplatoare prin almanahuri ori foi de calendar au constituit in mai toate casele romancelor o zestre expresiva, variata si… mai totdeauna gustoasa.
Poti privi reteta in sine ca bucatareasa intrebandu-te daca ai ingredientele necesare s-o prepari. Dar daca mergi mai departe si o pui intr-un context, in speta intr-un caiet cu retete, o compari cu celelalte „surate”, urmaresti personajele de la care a fost culeasa
– ai in fata, pe nesimtite, o lume colorata, bine mirositoare care te transforma vremelnic intr-un adevarat Gargantua contemporan.
Cele cinci brasovence aduna retete de la sotii din protipendada orasului (doamnele Brediceanu, Ciortea, Simionescu), matusi, prietene (Lelia, Marioara, Virgini) ori guvernante nemtoaice sau unguroaice (Mette tante, Sofi neni).
Notatia e riguroasa dar adesea pare facuta pentru cunoscatoare si atunci cantitatile sunt omise, insirandu-se doar ingredientele ca atare.
Unitatile de masura te introduc intr-o lume tainica, inaccesibila profanilor: pe langa grame (si decagrame), litri, kilograme apar deca (plural, deci), loti, salice, funti si altele sui generis: „zahar cat sase oua”.
Și unele recipiente sau recomandari raman putin misterioase:
„o lingura cu care se scoate laptele”, „strecori prin mot”, „forma de pepene”.
Respectuoase fata de condimente, gospodinele le trateaza pe masura pomenindu-le in latineste sau nemteste: natrium bicarbon, cremor tartari, ausbruch. Ba si in romaneste, transcrise fonetic, epis.
Fragment din carte:
Marquise Alice
Compozitia: 200 gr. zahar 200 gr. alune
10 galbenuse 10 foi gelatina
½ litra piscoturi 200 gr. zahar
7 albuse
1 baton vanilie
¾ l. lapte
½ kgr. frisca
1 lingurita fecula 1 dl. rom bun
Modul de preparare: Se freaca cu o lingura galbenusele amestecate cu zaharul pisat, fecula, vanilia, apoi se adauga laptele fierbinte, apoi se pune la foc de se ingroase ca o crema de vanilie. Dupa ce s-a ingrosat, adica dupa ce a inceput sa butoneze, se da jos de pe foc, se lasa sa se raceasca. Nugaua se da prin masina, o adaugam la aceasta crema racita adaugandu-i albusurile spuma, adaugand si frisca deasemenea batuta spuma din nainte si adaugand si gelatina spalata si dizolvita. Se amesteca toate la un loc cu crema, se toarna in forma un rand de crema, un rand de biscoturi taiate bucatele si stropite cu rom. Procedam astfel pana se umple forma si apoi se da la ghiata. Dupa ce s-a racit si s-a intarit cat trebue, se rastoarna in farfuria pe care o servim. O garnisim deasupra cu frisca formand niste brauleti mai maricei iar in varf altii mai mici dar rosii, facuti tot din frisca insa colorata Kirsch.
Descrierea produsului
Romania profunda se dezvaluie si prin bucatarie. Retete venite de nici unde, adaosuri succesive de la rude, prietene, dadace, din lecturi intamplatoare prin almanahuri ori foi de calendar au constituit in mai toate casele romancelor o zestre expresiva, variata si… mai totdeauna gustoasa.
Poti privi reteta in sine ca bucatareasa intrebandu-te daca ai ingredientele necesare s-o prepari. Dar daca mergi mai departe si o pui intr-un context, in speta intr-un caiet cu retete, o compari cu celelalte „surate”, urmaresti personajele de la care a fost culeasa
– ai in fata, pe nesimtite, o lume colorata, bine mirositoare care te transforma vremelnic intr-un adevarat Gargantua contemporan.
Cele cinci brasovence aduna retete de la sotii din protipendada orasului (doamnele Brediceanu, Ciortea, Simionescu), matusi, prietene (Lelia, Marioara, Virgini) ori guvernante nemtoaice sau unguroaice (Mette tante, Sofi neni).
Notatia e riguroasa dar adesea pare facuta pentru cunoscatoare si atunci cantitatile sunt omise, insirandu-se doar ingredientele ca atare.
Unitatile de masura te introduc intr-o lume tainica, inaccesibila profanilor: pe langa grame (si decagrame), litri, kilograme apar deca (plural, deci), loti, salice, funti si altele sui generis: „zahar cat sase oua”.
Și unele recipiente sau recomandari raman putin misterioase:
„o lingura cu care se scoate laptele”, „strecori prin mot”, „forma de pepene”.
Respectuoase fata de condimente, gospodinele le trateaza pe masura pomenindu-le in latineste sau nemteste: natrium bicarbon, cremor tartari, ausbruch. Ba si in romaneste, transcrise fonetic, epis.
Fragment din carte:
Marquise Alice
Compozitia: 200 gr. zahar 200 gr. alune
10 galbenuse 10 foi gelatina
½ litra piscoturi 200 gr. zahar
7 albuse
1 baton vanilie
¾ l. lapte
½ kgr. frisca
1 lingurita fecula 1 dl. rom bun
Modul de preparare: Se freaca cu o lingura galbenusele amestecate cu zaharul pisat, fecula, vanilia, apoi se adauga laptele fierbinte, apoi se pune la foc de se ingroase ca o crema de vanilie. Dupa ce s-a ingrosat, adica dupa ce a inceput sa butoneze, se da jos de pe foc, se lasa sa se raceasca. Nugaua se da prin masina, o adaugam la aceasta crema racita adaugandu-i albusurile spuma, adaugand si frisca deasemenea batuta spuma din nainte si adaugand si gelatina spalata si dizolvita. Se amesteca toate la un loc cu crema, se toarna in forma un rand de crema, un rand de biscoturi taiate bucatele si stropite cu rom. Procedam astfel pana se umple forma si apoi se da la ghiata. Dupa ce s-a racit si s-a intarit cat trebue, se rastoarna in farfuria pe care o servim. O garnisim deasupra cu frisca formand niste brauleti mai maricei iar in varf altii mai mici dar rosii, facuti tot din frisca insa colorata Kirsch.
Detaliile produsului