Prin volumul de fata, Rime pentru suflet, Dumitru Balan inchina un veritabil imn iubirii, pe care, generos, il impartaseste cu toti cititorii mai melancolici (o melancolie indreptata mai degraba spre cele neintamplate inca) sau visatori din fire. Poezia pe care ne-o propune este cu deosebire romantica, fapt pe cat de rar in peisajul postmodern, pe atat de binevenit, dupa mine. Si, pentru ca este si un poet cinstit, ne anunta inca din primele versuri intentiile sale: Iau zilele triste,/Iau si zilele bune,/Le pun pe tapet/Si le fac sa se-adune (Mamei). Iar cand mama il intreaba Lasat-ai, Mitele/Ceva pe pamant? raspunsul autorului nu mai lasa dubii asupra demersului ce-l are de facut: Suntem cu totii/Datori la un drum (idem). [...] poezia lui Dumitru Balan e o incercare salutara de a restabili dulcele vers clasic in panoplia de forme fara fond care se perinda astazi prin beletristica noastra. Recomand Rime pentru suflet drept un popas binevenit in cotidianul alert, prin care sa aruncam, putin macar, un ochi si spre alte dimensiuni ale sufletului uman, incarcat cu prea multe, dar reincarcabil oricand cu frumos. - Issabela Cotelin