Robinsonii Bucegilor. Intamplarile a trei cercetasi

Asezarea inca de acum aproape saptezeci de ani a noilor Domni, deasupra Vaii Prahovei, in arhondaricul manastirii lui Mihai Cantacuzino, Sinaia, ca sa petreaca trei, patru luni din vara, a fost hotaratoare. Asa au luat nastere, nu numai un drum nou intre Tara romaneasca si Transilvania alaturi de cele doua, singurele umblate mai inainte, pe la Bran si pe la Bratocea, precum si o intreaga salba de sate si orase, dar a luat nastere dragostea noastra pentru Bucegi. In ei si-a facut Romania educatia turistica. lar Bucegii turistici sunt un dar facut tarii, „ale tale dintru ale tale”, de Carmen Silva. Castelul Peles se gaseste la peste 800 de metri, cu cele mai frumoase varfuri, Furnica, Varful-cu-dor si Piatra Arsa indaratul lui, ca o intregire si ca un indemn, iar Stana Regala cu Stanca Frant losif, la vreo mie. De atatea ori am intalnit, in copilaria mea, pe Regele Carol, in uniforma, dar descins si rezemat intr-un bat de munte, pe aleile taiate in toate partile la dorinta lui, ca sa lege intre ele acele colturi frumoase. Sfanta Ana si chioscul lui Davila, cu drumul de brana, erau dincolo, peste vale. Dincoace porneau potecile care duceau pe sub cei mai mareti brazi din lume la Poiana Tapului si spre Urlatoarea. Nu eram numai in gura padurii, ci de-a dreptul in munte. Regina scria povestile Pelesului. Mirea zugravea, inraurit de ele, marea panza a Varfului cu Dor, cu ciobanul lui academic, intre nori si vulturi. Grigorescu se suia cu creioanele lui pe aceleasi inaltimi