Rosu si negru. Vol.1+2
Carte recomandata de Tudor Chirilă in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti".
"Doamna de Renal observa ca el ii vorbea lui Elisa mai des decat de obicei; afla ca aceste conversatii erau pricinuite de penuria mult prea micii garderobe a lui Julien. Acesta avea atat de putina lenjerie incat era obligat sa o dea adeseori la spalat in afara casei, iar fiisa ii era utila in aceasta privinta. Aceasta extrema saracie, pe care ea nu o banuia, o induiosa pe doamna de Renal; simti nevoia sa-i faca mici cadouri, dar nu indrazni; aceasta rezistenta launtrica fu primul sentiment dureros pe care pricinui Julien. Pana atunci numele de Julien si sentimentul unei bucurii pure si intru totul intelectuale erau pentru ea sinonime. Chinuita de ideea saraciei lui Julien, doamna de Renal ii spuse sotului ei ca ar trebui faca lui Julien cadou niste lenjerie:
Doamna de Renal fu umilita de acest mod de a vedea lucrurile; ea nu l-ar fi remarcat inainte de venirea lui Julien. De cate ori vedea tinuta extrem de ingrijita – si de altfel extrem de simpla – a tanarului abate, isi spunea: bietul baiat, cum se descurca oare?
Treptat, in loc sa fie socata, simti mila pentru tot ceea ce ii lipsea lui Julien.
Doamna de Renal era una dintre acele femei din provincie pe care le poti lua drept proaste in primele cincisprezece zile dupa ce le-ai cunoscut. Nu avea nici o experienta de viata si nu tinea sa vorbeasca. Inzestrata flind cu un suflet delicat si dispretuitor, instinctul unei fericiri naturale pe care-l au toate fiintele facea sa nu fie atenta aproape niciodata la faptele personajelor grosolane in mijlocul carora o aruncase hazardul."
Descrierea produsului
Carte recomandata de Tudor Chirilă in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti".
"Doamna de Renal observa ca el ii vorbea lui Elisa mai des decat de obicei; afla ca aceste conversatii erau pricinuite de penuria mult prea micii garderobe a lui Julien. Acesta avea atat de putina lenjerie incat era obligat sa o dea adeseori la spalat in afara casei, iar fiisa ii era utila in aceasta privinta. Aceasta extrema saracie, pe care ea nu o banuia, o induiosa pe doamna de Renal; simti nevoia sa-i faca mici cadouri, dar nu indrazni; aceasta rezistenta launtrica fu primul sentiment dureros pe care pricinui Julien. Pana atunci numele de Julien si sentimentul unei bucurii pure si intru totul intelectuale erau pentru ea sinonime. Chinuita de ideea saraciei lui Julien, doamna de Renal ii spuse sotului ei ca ar trebui faca lui Julien cadou niste lenjerie:
Doamna de Renal fu umilita de acest mod de a vedea lucrurile; ea nu l-ar fi remarcat inainte de venirea lui Julien. De cate ori vedea tinuta extrem de ingrijita – si de altfel extrem de simpla – a tanarului abate, isi spunea: bietul baiat, cum se descurca oare?
Treptat, in loc sa fie socata, simti mila pentru tot ceea ce ii lipsea lui Julien.
Doamna de Renal era una dintre acele femei din provincie pe care le poti lua drept proaste in primele cincisprezece zile dupa ce le-ai cunoscut. Nu avea nici o experienta de viata si nu tinea sa vorbeasca. Inzestrata flind cu un suflet delicat si dispretuitor, instinctul unei fericiri naturale pe care-l au toate fiintele facea sa nu fie atenta aproape niciodata la faptele personajelor grosolane in mijlocul carora o aruncase hazardul."
Detaliile produsului