Sfintii au facut tot ce le-a stat in putere pentru a ispasi greselile celor raposati. Au oferit jertfa de indestulare pentru pacatele proprii, si-au implinit datoria fata de Biserica Suferitoare, si-au iubit dusmanii, au iertat ofensele, au fost rabdatori in incercari, au dat de pomana, au postit, au dobandit indulgente. Sfintii au oferit meritele lor pentru sufletele din Purgatoriu, implorand pe Sfanta Fecioara si pe Isus, care au o comoara infinita, sa aplice meritele lor pretioase acestor sfinte suflete suferitoare.

 

Sfintii ne-au aratat o cale spre Dumnezeu, o cale prin care sa ajutam la eliberarea sufletelor suferitoare din Purgatoriu. O cale care duce la viata cea vesnica.

 

Sufletele sfinte nu ii vor uita pe aceia care le-au deschis portile inchisorii. Mai mult se vor gandi ele la noi decat noi la ele. Vor fi mai preocupate de mantuirea noastra decat au fost pentru propria mantuire cand erau pe pamant. Sufletele sfinte vor ca noi sa lucram cat inca este zi. Ne implora sa folosim bine timpul pe care il avem si sa implinim lucrarea si misiunea incredintate noua de Dumnezeu. Ne vor rasplati inmiit pentru rugaciunile noastre obtinand pentru noi ajutor si haruri pe care nici nu am fi visat sa le cerem, impingandu-ne - aproape in ciuda noastra - inspre Rai.

 

Simtim adesea ca nu facem nimic pentru Domnul, ca iubirea noastra este slaba, ca vietile noastre sunt sarace in fapte bune, iar inaintarea noastra in virtute este aproape invizibila. Iata, deci, o modalitate de a face ceva pentru Domnul, despre care stim ca il va incanta: anume, sa ajutam la eliberarea sufletelor din Purgatoriu prin celebrarea Euharistiei si prin alte practici pioase (rugaciuni, indulgente, fapte de pocainta, pomana), sporind astfel multimea celor intrati in gloria cereasca.

Traducere din limba engleza de Ana-Maria Botnaru.