Rusia bolnava
Rusia bolnava
Avem o carte preponderent de sondare a mentalitatii ruse, care este rezultatul unei radiografieri a societatii pe mai multe paliere, dintre care se detaseaza cel istoric si cel religios. (…) Rusia bolnava este scrisa in primii ani dupa evenimentele revolutionare din 1905‑1907, in cursul carora autorul a avut o participare activa, mai ales in ce priveste punerea acestei revolutii sub semnul lui Hristos. Este o carte importanta tocmai pentru ca oglindeste deziluziile unei naturi pasionale, care, in centrul istoriei si al religiei, pune mereu fapta. Fireste acum, dupaArhipelagul lui Soljenitin, pamfletele lui Merejkovski par simple exercitii de stil, „nelibertatea” dezavuata in ele, Rusia tarista ca „inchisoare a popoarelor” aparand chiar foarte apropiata de ceea ce s‑ar putea numi „stat de drept”. In privinta „demascarii” ororilor contemporaneitatii, putem spune ca – asa cum au dovedit‑o deceniile bolsevice – intotdeauna este loc de mai rau. (Emil Iordache)
Fragment din volum:
„Spiritul nefiintei, spiritul birocratismului ucigator s-a incarnat in Arakceev intr-o asemenea masura, incat aproape ca nu i se mai vede fata de om; precum la Vii al lui Gogol: „fata lui era de fier".
Fata de fier a lui Arakceev este chipul autocratiei. Arakceev nu exista, exista arakceevismul — un principiu nemuritor. Tot ce-i mai teribil in acest neom este ceva de Vii, ceva care nu e de pe lumea asta. Cand Arakceev era pe moarte, Nikolai I l-a trimis la el la Gruzino pe Vilier, medicul curtii imperiale, care i-a prescris bolnavului, pe langa medicamente, repaus complet; dar intr-o dimineata l-a surprins cu un arsin de fier in mana, cu care muribundul il pedepsea pe baietelul gradinar, vinovat de ceva, „dandu-i lovituri regulate peste nas."
Regulate, „uniforme". „Imi place uniformitatea in toate", spunea Alexandr I. Alexandr spunea, Arakceev facea.
Poate ca baiatul cu nasul insangerat nu va fi simtit durerea, incremenind de spaima in fata chipului de fier al acestui automat de fier, in fata acestui „mort urias" din Razbunarea cumplita a lui Gogol: „Vrea sa se ridice un mort urias-urias, care a prins radacini in pamant".
Si oare pana astazi intregul popor rus nu este cumva bietul baietel, pe care nemuritorul Arakceev il bate peste nas cu arsinul de fier?
In stat a fost Arakceev; in biserica — Fotie. Birocratismul de stat si birocratismul bisericesc. In spatele amandurora se afla acelasi spirit al inexistentei, aceeasi religie: orice stapanire este de la Dumnezeu. Arakceev are puterea, Fotie il are pe Dumnezeu; Arakceev are pamantul, Fotie — cerul; Arakceev are trupul, Fotie — sufletul.
Unealta el duhouniceasca
Blestem, bici, cruce, spada-avea.
Alianta lui Arakceev cu Fotie este alianta biciului cu crucea. Si aceasta alianta se savarseste in persoana Binecuvantatului.”
Descrierea produsului
Avem o carte preponderent de sondare a mentalitatii ruse, care este rezultatul unei radiografieri a societatii pe mai multe paliere, dintre care se detaseaza cel istoric si cel religios. (…) Rusia bolnava este scrisa in primii ani dupa evenimentele revolutionare din 1905‑1907, in cursul carora autorul a avut o participare activa, mai ales in ce priveste punerea acestei revolutii sub semnul lui Hristos. Este o carte importanta tocmai pentru ca oglindeste deziluziile unei naturi pasionale, care, in centrul istoriei si al religiei, pune mereu fapta. Fireste acum, dupaArhipelagul lui Soljenitin, pamfletele lui Merejkovski par simple exercitii de stil, „nelibertatea” dezavuata in ele, Rusia tarista ca „inchisoare a popoarelor” aparand chiar foarte apropiata de ceea ce s‑ar putea numi „stat de drept”. In privinta „demascarii” ororilor contemporaneitatii, putem spune ca – asa cum au dovedit‑o deceniile bolsevice – intotdeauna este loc de mai rau. (Emil Iordache)
Fragment din volum:
„Spiritul nefiintei, spiritul birocratismului ucigator s-a incarnat in Arakceev intr-o asemenea masura, incat aproape ca nu i se mai vede fata de om; precum la Vii al lui Gogol: „fata lui era de fier".
Fata de fier a lui Arakceev este chipul autocratiei. Arakceev nu exista, exista arakceevismul — un principiu nemuritor. Tot ce-i mai teribil in acest neom este ceva de Vii, ceva care nu e de pe lumea asta. Cand Arakceev era pe moarte, Nikolai I l-a trimis la el la Gruzino pe Vilier, medicul curtii imperiale, care i-a prescris bolnavului, pe langa medicamente, repaus complet; dar intr-o dimineata l-a surprins cu un arsin de fier in mana, cu care muribundul il pedepsea pe baietelul gradinar, vinovat de ceva, „dandu-i lovituri regulate peste nas."
Regulate, „uniforme". „Imi place uniformitatea in toate", spunea Alexandr I. Alexandr spunea, Arakceev facea.
Poate ca baiatul cu nasul insangerat nu va fi simtit durerea, incremenind de spaima in fata chipului de fier al acestui automat de fier, in fata acestui „mort urias" din Razbunarea cumplita a lui Gogol: „Vrea sa se ridice un mort urias-urias, care a prins radacini in pamant".
Si oare pana astazi intregul popor rus nu este cumva bietul baietel, pe care nemuritorul Arakceev il bate peste nas cu arsinul de fier?
In stat a fost Arakceev; in biserica — Fotie. Birocratismul de stat si birocratismul bisericesc. In spatele amandurora se afla acelasi spirit al inexistentei, aceeasi religie: orice stapanire este de la Dumnezeu. Arakceev are puterea, Fotie il are pe Dumnezeu; Arakceev are pamantul, Fotie — cerul; Arakceev are trupul, Fotie — sufletul.
Unealta el duhouniceasca
Blestem, bici, cruce, spada-avea.
Alianta lui Arakceev cu Fotie este alianta biciului cu crucea. Si aceasta alianta se savarseste in persoana Binecuvantatului.”
Detaliile produsului
