Cat de tare trebuie sa fie cugetul unui scriitor care, traitor intre carti asemenea lui Kien ( din Orbirea de Elias Canetti), iubindu-le, trebuie sa iasa deasupra lor, intr-o alta realitate? Sau ramane pentru totdeauna prizonier al lor? Te salvezi, prin scis, tu ca persoana sau salvezi lumea? Iti lasi existenta devorata de opera? dar gandul ca tu, prin scrisul tau, prin mijlocul inocent al imaginatiei tale, ai putea contribui la opera insistenta de corupere, de imbolnavire a lumii?
Si ce facem, cum pastram vie, obiectiva, detasata, neatinsa de maladiile lumii mana aleasa sa scrie mereu?
Fragment din carte:

"VIDUL DE MIT
Dezvaluirea prezentei teroristilor in „focul" evenirnentelor revolutionare din decembrie '89 nu a tinut de un simplu fapt divers. Prin semnalarea cunostinta de cauza sau nu — a acestei prezente se recunoaste manifestarea unei sincope ce atinge unul dintre principalii centri vitali ai mitul. Nu (doar) vidul de putere -vidul politic- era cea mai frapanta urrnare a prabusirii vechii ordini, ci vidul de mit. Vidul politic era doar o componenta a acestuia. Fascinatia generata de falsa sacralitate, fabulatia, viziunile aproape supranaturale, cultivate sistematic de partidul unic, de cuplul dictatorial, de sloganele in care acestia se drapau, au incetat, istovind brusc o lume ce-si duce existenta intr-un perimetru precis. Inceta o „mitologie" ce dadea organicitate si coerenta unei lumi specifice, fie ca acest mod de existenta era sau nu acceptat de catre cei care intrau in componenta ei. Desacralizata, descarnata, lumea isi cauta o „noua" ordine, o sfera inedita in care sa se armonizeze, chiar printr-o armonizare „negativa".
„Solutia cu teroristii” nu tine neaparat de gasirea unei asemenea sfere; ea exprima cea mai simpla, practica si imediata satisfacere a setei de fabulos, de mister, de mit, caracteristica tuturor protagonistilor lumii. O solutie eficienta, deci, si pentru noua putere politica, ce-si cauta modalitatile de priza la un cadru dat.
De la bun inceput, teroristii — reali sau inventati — aduc in lumea in fierbere o constanta rezistenta: misterul. Un mister ce dureaza, fara sa poata sa fie patruns si care poate sa inghita orice!... Intr-un univers stropit cu singe, misterul „mijloceste" putina sacralitate (justificare „neexplicata" a varsarii de singe), serveste intangibilul (cei „implicati" nu vor putea fi inlaturati, dar nici evenimentele scoase din fagasul pe care au pornit), sau fortifica implacabilul (,,asta e si asa va fi, cu cine e si va fi")... Fabulosul ajuta intoarcerea la inceputuri — ab origine , pentru ca apoi sa se poata realiza, prin „revolutie", un „nou inceput". Nu teroristii fac revolutia; dimpotriva, ei sint elementul, sau unul dintre evenimentele, ce o excita. In Aspecte ale mitului de Mircea Eliade putem identifica o paradigma a mitului perfect functionala pentru incadrarea evenimentelor din decembrie 89, cu personajele pe care le-au pus in opera. "