Autoarea bestseller-ului New York Times Fata cea buna, Mary Kubica se intoarce acum cu o poveste electrizanta despre obsesie si inselatorie, o poveste care iti da dependenta.
In centrul orasului Chicago, o tanara pe nume Esther Vaughan dispare fara urma din apartamentul ei. Printre lucrurile sale este gasita si o scrisoare, dedicata misterios „Dragostei mele“, lasand-o pe prietena si colega ei de apartament, Quinn Collins, sa se intrebe daca Esther era intr-adevar persoana pe care credea ca o stia. Intre timp, intr-un mic orasel de coasta din Michigan, aflat la o ora distanta de Chicago, o necunoscuta apare in cafeneaua unde Alex Gallo, un adolescent de 18 ani, se ocupa de curatenie. Este atras imediat de frumusetea si sarmul fetei, dar ceea ce porneste ca un flirt inocent se transforma brusc in ceva mult mai intunecat si sinistru.
In vreme ce Quinn cauta raspunsuri despre Esther, iar Alex e tot mai subjugat de vraja femeii necunoscute, maestra suspansului Mary Kubica isi conduce cititorii intr-o aventura incredibila, care va culmina cu un deznodamant socant ce ne arata ca, oricat de departe si de repede am fugi de el, trecutul tot ne va ajunge din urma.
Fragment din cartea "Sa nu plangi!" de Mary Kubica:"Traversez parcul, indepartandu-ma de lac, si trec pe langa vechiul carusel. Ma uit in ochii lipsiti de viata ai unui cal, ai unei girafe, ai unei zebre. E acolo si un sarpe de mare pe spinarea caruia am avut parte de primul meu sarut. Cu Leigh Forney, acum in anul intai la Universitatea Michigan, unde studiaza biofizica sau nu-stiu-ce molecular; in fine, asa am auzit. N-a plecat doar Leigh. Au plecat si Nick Bauer si Adam Gott. Nick s-a dus la Cal si Adam la Wayne State, unde joaca. in echipa de baschet. Mai e si Percival Allard, caruia i se zice Percy, care s-a dus la o scoala din Ivy League in New Hampshire.
Toata lumea a plecat. Toata lumea, in afara de mine.
- Ai intarziat, spune Priddy, cand sunetul clopotelului de la usa imi tradeaza sosirea dupa ora de incepere a programului.
Sta in picioare la casa de marcat si numara bancnotele din sertar. Doisprezece, treisprezece, paisprezece... Nu ridica ochii atunci cand intru eu. Are parul desfacut, iar buclele mici, carunte, cad pe umerii camasii ei severe, apretate. E singura care are voie sa-si poarte parul desfacut. Ospataritele care umbla de colo-colo in uniformele lor alb-negru si umplu olivierele au parul prins in cozi de cal sau impletit. Nu si doamna Priddy.
O data am incercat sa-i spun Bronwyn. In fond, asa o cheama. Asa scrie pe ecuson. Bronwyn Priddy. N-a fost prea bine.
- Traficul, ii raspund, iar ea pufneste.
Pe inelar poarta verigheta de la sotul ei defunct, domnul Priddy. Se spune ca moartea lui a fost provocata de cicaleala ei constanta. N-am de unde sa stiu daca e sau nu adevarat. Femeia are o alunita pe fata, chiar in ridurile alea adanci dintre gura si nas, o alunita mare, maro inchis si perfect rotunda, din care rasare un singur fir de par alb."
Achiziție verificată
