In viata, oamenii buni nu castiga. Cel mult se muta.

 

Nu-i asa ca, macar o data in viata, ai avut probleme cu vecinii? Poate ca ai fost nevoit sa participi la o sedinta de scara, in timpul careia n-ai putut decat sa privesti surprins si sa te minunezi ce mare-i gradina Domnului. Sau poate ca ai avut si tu vecini care si-au luat foarte in serios rolul de organ de conducere al blocului, tinand cu multa seriozitate evidenta tuturor oamenilor care intrau si ieseau din bloc. S-ar putea ca pataniile din aceasta carte sa-ti para foarte cunoscute sau, daca faci parte din categoria celor iubiti de divinitate, sa te socheze si sa-ti dai seama ca esti norocos.

 

Apartamentul in care se muta Andrei, protagonistul acestui roman, pare perfect. Chirie mica, locatie ideala si, cel mai important, nu se vede picior de gandac. Vecinii lui sunt oameni cumsecade, care-si petrec timpul jucand sah si mergand la piata... aparent. Dar nu dureaza mult pana sa-si dea seama ca lucrurile nu stau deloc asa. Blocul e populat de o doamna administrator despotica, un presedinte de bloc pierdut in trecut si un om bun la (stricat) toate lucrurile - iti suna cunoscut? Proaspat venit din Suceava, Andrei nimereste in mijlocul unor jocuri de putere mai ceva decat la Casa Alba, cu intalniri incognito, comploturi si campanii electorale cu miza mare - democratia! Are de partea lui cativa prieteni, dar sunt oare suficienti pentru a schimba lucrurile? Daca vrei sa razi in hohote, sa zambesti cunoscator sau pur si simplu sa te bucuri de necazul altuia, Sa te mut! e lectura perfecta pentru tine.

 

Nu cred ca exista nici un roman care sa nu fi avut macar o data in viata probleme cu vecinii. Chiar daca regimul comunist ne-a parasit tara acum 34 de ani, acesta se regaseste in multe blocuri reci si gri in care unii dintre noi am avut ghinionul sa ajungem sa locuim. Cu siguranta, cand vei citi aceasta carte, o sa-ti vina in minte tot felul de oameni dubiosi cu care te-ai invecinat de-a lungul timpului si care au venit la tine la usa pentru a-ti face reprosuri de tot felul: ca asculti muzica prea tare, ca ai tropait pe parchet, ca i-ai inundat in baie si multe alte plangeri de genul asta care, de cele mai multe ori, erau doar in capul lor. - Andrei Ciobanu

"Eu m-am pus sa joc FIFA, ca orice barbat normal de 30 de ani, iar colegul meu de suferinta s-a dus in treaba lui, sa mai repare niste scurgeri de pe la cazi sau, ma rog, ce hobby-uri o fi avand el. Dupa vreo 3 ore care s-au scurs de parca au fost cam 2 ore 45, mi-a sunat telefonul. Pe ecran aparea un numar necunoscut.
- Alo? am zis eu calm.
- Andrei, domnul Vladimirescu sunt. Apoi a facut o pauza mare, de zici ca astepta aplauze. Vazand ca nimic nu se intampla, omul a continuat. Am numarul tau de la doamna administratora.
- Asa..., am vrut eu sa-l grabesc un pic.
- Iar ea detine numarul pentru ca doamna Gina, proprietara ta, a fost suficient de gratioasa cat sa-l dea.
- Proprietara apartamentului, nu a mea, l-am corectat.
- Uite situatia in care ne gasim, bine, te gasesti..., a continuat el ignorand total remarca mea. Am avut o conferinta lunga cu doamna administrator, am dus tratative si mi-a povestit ce s-a intamplat. Or, tind sa fiu de partea dansei aici, chiar nu se cade ce-ati facut. 
- Dar ce am facut, domnu' Vladimirescu? am intrebat eu contrariat. 
- In primul si-n primul rand, Andrei, ati facut-o panoramica si nu mi se pare in regula si politicos sa vorbiti asa cu o doamna care ar putea sa va fie bunica. Si, in al doilea rand, daca ati fi acceptat sa faceti cum v-a propus ea, se rezolva pacifist toata tarasenia.
- Ce anume sa acceptam, mai exact? Ca doamna n-a propus nimic.
- Incercati totusi si solutia dansei, inainte sa aduceti noi plangeri.
- Care este solutia dansei, asta va intreb. 
- Doamna m-a asigurat ca v-a propus sa mergeti cu dumneaei la RADET ca sa vada ea cu ochii proprii ca intentiile voastre sunt unele oneste.  

- Poftim? am intrebat aproape scapand din mana telefonul, dar m-am controlat ca aveam totusi un iPhone scump.
- Atat va ofera si chiar simt ca este un compromis care ar impaca si capra, si varza. Daca faceati de la obarsia ideii asa cum a vrut administratora, eram toti linistiti acum. In momentul ala efectiv am vazut flacari in fata ochilor, imi venea sa ma duc la usa femeii care arata de parca facea reclama la scleroza si sa-i bag o mana prin piept, sa ii scot coloana vertebrala si sa o injunghii cu ea in ochi, fmm de baba mincinoasa ce esti, opri-ti-as pensia odata cu apa de pe scara. Mai nervos decat suporterii dinamovisti atunci cand se uita la clasament, i-am explicat presedintelui de bloc ca de fapt administratora nu a vrut sa mearga cu noi la RADET, el mi-a spus ca baboaca nu ar avea nici un motiv sa il minta, i-am explicat ca nici eu nu aveam motiv si l-am intrebat daca are vreun detector de minciuni pe acasa.
Pana la urma am convenit ca a doua zi dimineata sa ne ducem iarasi la progenitura Satanei, sa o luam de acasa, sa o plimbarn pana la RADET, ca sa se convinga dementa ca nu vrem sa-i furam apa calda, sa facem acolo cererea si apoi sa ne intoarcem cu totii la vietile noastre. Am pus mana pe telefon sa-l sun pe Petrica, ca sa-i dau vestea buna, ca a doua zi inchideam apa si ca putea sa fie la mine pe la ora 10."