O cronica flamboaianta a uneia dintre cele mai spectaculoase familii din istoria lumii semnata de o maestra a fictiunii istorice.

Spre sfarsitul secolului al XV-lea, frumusetea si prosperitatea Italiei sunt marcate de violenta si coruptie, mai cu seama la Roma si in sanul Bisericii Catolice. Cardinalul Rodrigo Borgia isi foloseste influenta, cumparandu-i pe inaltii prelati, pentru a ajunge Papa Alexandru VI. Un papa spaniol intr-un oras italian insa e prilej de controverse si conflicte pe care doar calitatile de excelent strateg si diplomat ale lui Rodrigo Borgia le pot surmonta. Daca familia Borgia e destinata sa triumfe, acest charismatic politician cu un imens apetit pentru femei si distractii nu se va da in laturi sa-si foloseasca propriii copii, pe Cesare si Lucrezia, pentru a reusi.

Spulberand miturile din jurul familiei Borgia, Sange si splendoare este un roman convingator, riguros si captivant care reinvie lumea acesteia si, totodata, celebreaza forta implacabila a istoriei insesi. Rodrigo Borgia urca in scaunul papal incepand cu anul 1492. Un politician abil, bun cunoscator al firii omenesti si mai ales al slabiciunilor si dorintelor ei, Papa Alexandru VI viseaza sa-si atinga scopurile politice folosindu-se de membrii familiei ca de niste simpli pioni, dar si sa-i pastreze pe acestia in jurul lui, pentru ca are nevoie de tandretea si caldura lor. Lucrezia Borgia e cea dintai victima a masinatiunilor politice ale tatalui ei: in varsta de doisprezece ani cand incepe actiunea romanului, ea va trece prin trei casnicii, in drumul de la inocena copilariei la experienta dureroasa a maturitatii. Prototip al Principelui lui Machiavelli, Cesare, fratele ei, a carui iubire pentru Lucrezia e aproape incestuoasa, devine un razboinic rece, calculat si necrutator, capabil de fratricid – el este, de altfel, autorul moral al mortii fratelui sau Juan. In cursa nebuneasca pentru putere si faima, membrii familiei Borgia scriu cu sange un episod esential din istoria Romei, sursa de inspiratie pentru nenumarate opere de arta care au surprins splendoarea si cruzimea acestor traitori ai secolului XV italian.

Fragment din roman:

"Ar fi putut sa fuga. Era timp suficient pana sa ajunga armata si, din Neapole, regele Alfonso ii oferise sanctuar in marea fortareata sudica de la Gaeta. Dar nu fusese niciodata in firea lui Alexandru sa intoarca spatele unei lupte si, oricum, sa lase tronul papal gol ar fi fost ca si cum l-ar fi invitat pe della Rovere sa vina sa constate daca e pe masura posteriorului sau osos. Nu. Oricat de disperata ar parea situatia, Rodrigo Borgia nu pleaca nicaieri. Mai mult, pe masura ce tensiunea sporeste el se simte tot mai relaxat.
In dimineata cand mesagerul francez aduce cererea regelui de a intra in cetate, Papa tocmai se imbaiaza. Ritualul, care are loc o data la doua saptamani, este un timp semisacru si nu are de gand sa treaca repede prin el pentru nimeni.
Sta in cada mare de lemn, draperiile il protejeaza de curent din trei parti, deasupra e o tava cu o farfurie pe care sunt branzeturi si smochine indulcite, plus un pocal cu vin. Temperatura apei e reglata printr-un lant de servitori care-si trec din mana in mana galetile incalzite. Afara e un frig crancen, iar senzatia de imponderabilitate si de caldura ii produc o placere delicioasa. Roma a fost candva o cetate a bailor. Ruinele ei vorbesc despre un mod de a trai pe care ei l-au pierdut, cand camera de baie era o mare sala de consiliu si oamenii care conduceau imperiul stateau in mijlocul aburilor, afundati in bazine, punand la cale politici si strategii. In tineretea lui, cand avea un trup care atragea admiratia la fel de mult ca si mintea, i-ar fi placut teribil. Dar a devenit atat de trupes, incat ii e groaza sa se arate in fata celor pe a caror dragoste nu e sigur dinainte. Bine, cand se termina toate acestea, isi promite sa posteasca o vreme. Mai ia o smochina indulcita si se lasa pe spate.
Cand in sfarsit iese, curatat si frecat ca un urias prunc rozaliu si dat cu uleiuri aromate, e multumit sa constate cat de manjiti si de innoroiti se arata curtenii francezi care-l asteapta, si cum de sub mirosul parfumurilor pe care s-au grabit sa le foloseasca se ridica putoarea neinduplecata a vietii de campanie militara.
— Uuuf! Ma scuzati, zice el vanturandu-si mana ca si cum s-ar aerisi. Inca simt fierbinteala apei. Dar vad ca afara e si-acum ger serios. Viata de armata e o adevarata incercare in perioada asta a anului, nu-i asa? De ce nu veniti mai aproape de foc? Pareti pe jumatate inghetati, zice el cu seninatate in voce, observand cat de tare le lumineaza dogoarea pielea crapata a obrajilor. Abia daca s-au oprit din tremurat cand el se porneste din nou: Vai, nu mi-as dori altceva decat sa va putem dezgheta mai multa vreme. Dar afacerile sunt afaceri. Asa ca va rog sa-i spuneti Maiestatii Sale ca am sa ma gandesc bine la "oferta" sa si imediat ce Dumnezeu ma indruma in rezolvarea problemei, am sa-i trimit veste. A... i-am instruit pe servitori sa va dea prosoape curate pentru drum. Sa va fie de ajutor la indepartarea... murdariei de pe drum.
Isi apropie usor degetul de nas. Cand te afli la ananghie, trebuie sa-ti gasesti placerea pe unde apuci.
In ziua urmatoare, el si Cesare vad trupele inamice strangandu-se in afara zidurilor. Cu toata bravura raspunsului sau, amandoi stiu ca nu e decat o chestiune de timp. De la etajele de sus ale castelului Sant' Angelo se uita in jos spre cavaleria franceza care-si paste caii pe camp, spre artileria care se pregateste de popas, cu tevile mari de bronz masive ca niste berbeci de asalt dar suficient de agile pe suporturile lor cu roti. Este pentru prima oara cand se folosesc pe pamantul Italiei asemenea tunuri mobile, iar Cesare, care studiaza arta razboiului cu nesat, nu-si poate lua ochii de la ele. Au si facut gauri in zidurile oricarei cetati care li s-a opus, iar Roma n-are sa faca exceptie. "