Cu acest al 53-lea roman, Danielle Steel se apropie de un record greu de depasit: cartile sale au fost publicate in toata lumea, in tiraje de aproape 500 milioane de exemplare.
SARUTUL este o poveste emotionanta despre fragilitatea vietii si despre puterea iubirii de a vindeca, elibera si transforma doi oameni al caror destin se afla in deriva.
Isabelle Forester, o femeie extraordinar de frumoasa, maritata cu un cunoscut bancher parizian, traieste drama sotiei care nu mai reprezinta nimic in ochii sotului. Acelasi esec in casnicie il marcheaza si pe Bill Robinson, un broker de renume din Washington. Pentru cei doi, aflati la mare departare, o prietenie intretinuta prin telefon reprezinta o raza de speranta. Intr-o zi, ei hotarasc sa se vada la Londra unde, din pacate, cad prada unui cumplit accident.
Aflati in spital, cu trupurile zdrobite, ei pornesc pe drumul anevoios al refacerii, presarat cu multiple incercari pentru trup,spirit si inima.
Vor reusi cei doi sa gaseasca puterea de a lupta pentru insanatosire, dar si pentru a da piept cu ceea ce au lasat in urma?
Fragment din roman:

"Gordon nu stia ce sa spuna. I se parea incredibil faptul ca vorbeau despre Isabelle. Cu toate ca se instrainasera atit de mult, era vorba totusi de sotia lui. Se intreba ce sa-i spuna lui Teddy si daca era bine s-o sune pe Sophie in Portugalia. In cele din urma, hotari sa nu le spuna nimic. Nu ar fi facut altceva decit sa-i sperie. Isi zise ca cel mai bine era sa nu spuna nimanui nimic, pina ce nu afla cum stateau lucrurile, asta in cazul in care Isabelle nu va muri. Functionara de la spital ii daduse foarte clar de inteles ca exista acest risc. Dupa ce inchise telefonul, se aseza la birou si ramase o vreme privind in gol. Nu mai simtea nimic pentru ea de multa vreme, dar era mama copiilor lui si traisera impreuna douazeci de ani. Spera ca ea sa nu fi suferit in momentul in care masina fusese lovita, si singurele sentimente care il incercau erau mila si regretul.
Gordon suna la companiile aeriene si se interesa in legatura cu zborurile spre Londra, dupa care lua o decizie. Nimeni nu stia nimic despre accident, Isabelle era in stare de inconstienta, iar el avea nevoie de timp pentru a afla ce se intimplase. Avea intilniri de afaceri importante fixate pentru acea dupa-amiaza. Nu voia sa se repeada panicat spre Londra. Oricum, prezenta lui acolo nu ar fi fost de nici un ajutor, si pe deasupra nu putea suporta atmosfera din spitale. Dupa o scurta ezitare, facu o rezervare pentru un zbor la ora cinci. Ajungea la aeroportul Heathrow la ora cinci si jumatate, ora Londrei. La sapte putea fi la spital. Daca Isabelle murea inainte ca el sa ajunga acolo, insemna ca asa fusese scris, iar daca o mai gasea in viata, ar fi fost un semn bun. Oricum, pentru Isabelle, care zacea in coma profunda, nu conta daca el se afla sau nu acolo. Mai bine sa-si petreaca in alt mod timpul. "