De la autoarea bestsellerului Mincinosii.

Frankie Landau-Banks la 14 ani

Clubul De Dezbateri

„Iepurasul" lui tata

O fetiscana cam tocilara

 

Frankie Landau-Banks la 15 ani

O tipa trasnet

O limba ascutita

O dispozitie artagoasa

…si un nou iubit

 

Frankie Landau-Banks

Nu mai e genul de fata care sa accepte un „nu" ca raspuns

Mai ales cand „nu" inseamna sa nu fie primita in societatea secreta a iubitului ei, destinata exclusiv sexului masculin

si cand sunt de facut atatea si atatea farse

 

Frankie Landau-Banks la 16 ani

O posibila infractoare de geniu

 

Aceasta e povestea parcursului ei!

 

Lockhart a depasit genul chick-lit cu aceasta analiza inteligenta a eternei dileme adolescentine: sa te adaptezi si sa fii acceptat sau sa iesi in evidenta, riscand sa fii respins. Un amuzant manifest feminist care va incanta gasca fetelor. - Kirkus Reviews

 

Odata cu Frankie Landau-Banks, E. Lockhart creeaza un personaj de neuitat. Adolescentii vor fi incantati de comportamentul ei rebel si de intrebarile ei patimase despre gen si putere, indivizi si institutii si cum sa te indragostesti fara sa te pierzi pe tine insuti. - Booklist

 

"Il placea. Era masiv. Aducea mai mult a barbat decat alti baieti de varsta lui. Ii placea camera lui dezordonata, intesata cu teancuri de carti. Ii placea sa-l vada pe terenul de lacrosse, unde era vedeta. Nu-i venea a crede ca o place pe ea, fiindca in perioada aceea inca aducea mult a pus­toaica deloc in largul ei, sfrijita, cu picioare prea lungi, cu maxilarele proeminente si parul zburlit, dar Porter zicea ca lui i se parea ca-i amuzanta si ca are ochi frumosi."

In octombrie, in primul ei an de liceu, Clubul de Sah, Clubul Spionilor, Olimpiada de Stiinte, Clubul de Horticultura, Asociatia Jocurilor de Societate si Bolul Geografic, plus alte cateva, se stransesera laolalta, tinand cont de numarul relativ limitat al membrilor lor. Si-au zis Uniunea Tocilarilor, au pus mana de la mana si au decis sa dea o petrecere. Petrecerea era, in parte, menita atragerii unor noi membri — o incercare de a obtine o frecventa oarecare pentru aceste activitati extracuriculare — dar, in primul rand, constituia un eveniment social. Programul ar fi urmat sa includa un DJ, chipsuri de porumb, sos de ceapa, suc cald si, posibil, un glob disco. 

O invitatie nitel intarziata fusese transmisa Clubului de Dezbateri, in care Frankie era membra deja, si, fireste, Cubul de Dezbateri dezbatuse daca voiau sau nu sa accepte intrarea in Uniunea Tocilarilor. Nu se considerau tocilari si nici nu erau, de fapt, socotiti astfel de toata lumea. Cei de la dezbateri aveau un statut asemanator celor din uniunile studentesti — daca aveai destul staif, probabil ca nu-ti bateai capul cu asta, dar, daca participai, asta nu implica neaparat stangacia in relatiile sociale. 

Privitor la petrecere, unii au pornit sa sustina ca dezbaterile erau intr-adevar o chestie de tocilari. Ca trebuiau sa-si accepte doza de tocilareala a activitatii alese. Daca o numeai „oratorie" in loc de dezbatere, cu siguranta avea un iz tocilar. Oricum, singura cale de a te blinda in fata unei acuzatii de acest gen era sa reinventezi termenul, astfel ca tocilar si bestial sa fie unul si acelasi lucru, cum se intampla, neindoielnic, in unele parti de prin Silicon Valley."