Scrieri 2: Cumpana si semn. Fata si reversul. Eseuri, studii si note 

Printr-un laborios demers hermeneutic, ce dezvaluie relatia dintre psihanaliza lecturii si fenomenologia rescrierii diferitelor variante pastrate astazi doar in manuscrise sau in publicatii periodice, Marian Papahagi exploreaza mecanismele prin care privirea critica survoleaza complexa retea intertextuala a unor opere ce au configurat specificul literaturii in secolul al XX-lea. Dincolo de conturarea unor personalitati cu o remarcabila constiinta estetica si sociala, precum Ana Blandiana, Marin Sorescu, Gellu Naum, Marin Preda, Fernando Pessoa, Jorge de Sena, Eugenio Montale sau Guido Gozzano, rafinatele sale eseuri si studii critice conjuga formulele criticii de intampinare cu analiza diacronica in abordarea operei unui autor, percepand semnele unei posibile evolutii creatoare sau ale deplinei maturizari artistice. Ca mediatoare intre lumea fictiunii si universul launtric al cititorului, cu pasiunile, asteptarile sau aprehensiunile lui nerostite, cartile privilegiaza, la un nivel superior de lectura, un fertil dialog intre marii creatori si scrierile lor, sub semnul unei constelatii de simboluri, motive si imagini universale.