Volumul 5 al Scrierilor lui C.D. Zeletin, subintitulat Principesa Elena Bibescu, marea pianista, nascuta Kostaki Epureanu, si inceputurile carierei pariziene a lui George Enescu, prezinta intreaga viata a principesei Elena Bibescu, marea pianista care l-a lansat pe George Enescu la Paris. Principesa a intretinut la Paris, vreme de peste un sfert de veac, un salon artistic in care se intalneau marii artisti ai lumii. La 17 ani, George Enescu si-a facut intrarea printr-un prim concert in salonul principesei, care a intuit geniul acestuia. Acesta i-a fost etern recunoscator pentru tot sprijinul acordat, considerand-o ca pe o a doua mama, dedicandu-i din operele sale. Elena Bibescu a murit la varsta de 47 de ani, lasand in urma sa, in ciuda talentului si a faptelor sale, foarte putine detalii legate de existenta sa.
    Volumul 5 este impartit in doua carti: prima carte are 713 pagini, iar cea de-a doua carte are 839 pagini.

    "Cartea aceasta e opera de evlavie fata de amintirea unei mari artiste de altadata, virtuoz al pianului, iubitoare a neamului ei. Arta i s-a risipit pentru totdeauna in eter, pe atunci tehnicile discografice aflandu-se abia la inceputul lor... Ideea cercetarii vietii ei scurte, stralucitoare si tragice mi-a incoltit inca din episodul barladean al adolescentei mele. Era un legamant, indeplinit insa, dupa cum se vede, mult mai tarziu. A fost, asadar, o fagaduinta spontana – un voeu, cum bine spun francezii – a unui tanar. Nu-i fusese nici sugerata, nici ceruta de cineva. In mod obisnuit, platim in viata datoriile contractate de maturii ce suntem, obositi ai carturariei, consumati in impliniri sau in esecuri, harsiti in bolovanisurile vietii ori sleiti de felurite extaze. De data aceasta insa, eu ma achit nu fata de adultul incheiat ce sunt, ci fata de ramasita sacra a copilului din el, care asteapta inainte de a calatori nu se stie unde... Sper ca aceasta carte sa trezeasca amintirea unei artiste care a strabatut cerul vietii ca un fulger: nu l-a inregistrat argintul prea multor pelicule, acul niciunui fonograf, penita niciunei sarguinte erudite. A ramas o abstractie." - C.D. Zeletin