Dan-Eugen Dumitrescu este nascut la 25 februarie 1943 in comuna Ponoarele, judetul Mehedinti, acolo unde parintii fusesera repartizati ca invatatori.
Din 1947 a trait si a invatat la Caracal, judetul Romanati, de unde proveneau parintii sai. A absolvit cursurile liceului lonita Asan din Caracal, a studiat la Facultatea de filologie a Universitatii din Bucuresti, unde a inceput studii de polonistica, terminand in anul 1966, sectia de limba si literatura romana. I-a avut colegi pe Laurentiu Ulici, Dan Cristea, Ion Coja, Stelian Tabaras, Mihai Pop jr., Tucu si Ion Parhon, Dinu Kivu, Dumitru (Pusi) Dinulescu, Constantin Ioncica, Roxana Sorescu, Mircea Iorgulescn etc.
A fost profesor la scoli generale de langa Caracal, la Liceul nr. 2 din acelasi oras, iar din 1972 a functionat in cadrul aparatului de specialitate al Consiliului judetean Olt, unde s-a ocupat de perfectionarea pregatirii profesionale a salariatilor din administratia publica locala din acest judet.
Fireste ca semnificatia termenului de anecdota, ca si cariera, probabil nemuritoare, a acestuia, trebuie legate de numele istoricului bizantin Procopius din Caesarea. Acesta isi compune scrierea „scandaloasa" Anecdota in taina, intre anii 555-558, cu constiinta ca intreprinde o alta abordare a istoriei, ca amanuntele la care se refera in filele ei „vor fi scrise in alt chip" decat cel canonizat de istoriile de pana atunci, si pe care il folosise si el insusi in lucrarea lui majora, facuta publica, sub titlul de Razboaiele. Scrierea din urma insemna Istoria mare a timpului, Anecdota, istoria mica, „anecdotica". Anecdota, care e un plural in greaca, la fel cum e si „biblia" („carti"), isi dezvaluie, asadar, cateva dintre sensuri si dintre fatetele de intrebuintare inca de la inceput, sub pana lui Procopius: amanunte secrete sau, cum zice istoricul, „ramase necunoscute pana azi" (e interesant de observat ca titlul primei editii, de la Vatican, din 1623, a fost Anecdota, Arcana Historia, dar si ca, pe de alta parte, multe editii in engleza prefera si astazi adjectivul „unpublished", nepublicat, inedit, in locului celui de „secret"), „fapte intamplate", scoase la lumina intr-un moment prielnic, de dupa, povestire sprijinita pe dovezile nescrise ale unor martori contemporani. Fara aceasta marturie, neprobata insa in majoritatea cazurilor, faptele ar putea sa apara urmasilor, scrie Procopius, „mincinoase si de necrezut".


Fragment din carte:

"In mai 1935, Lucian Blaga a publicat, in revista „Gandirea" studiul „Spatiul mioritic", iar Dan Botta a publicat, tot in „Gandirea", in octombrie 1935, eseul „Frumosul romanesc". Dan Botta, fost membru al miscarii legionare, l-a atacat in mai multe randuri de plagiat pe Lucian Blaga, cu toate ca poetul isi publicase studiul sau cu cinci luni inainte. Mult timp, Lucian Blaga, plecat din tara in misiuni diplomatice, nu i-a raspuns lui Dan Botta la acuzatiile acestea imunde, dar in 1941, marele poet si filozof a replicat:
« Dl. Dan Botta a intrat in ograda mea, a muscat putinel din marul cel mai imbujorat al gradinii, a sarit iarasi gardul, si-acum, nu fara haz taranesc, alearga si tipa pe ulitele satului: „Prindeti hotul! Prindeti hotul!" »
Iar dupa inabusirea rebeliunii legionare de catre maresalul Ion Antonescu, Lucian Blaga facand aluzie la situatia vulnerabila si sensibila a lui Dan Botta, ce incercase si studii de sociologie, scapat politic dupa acest esec, a batut apropouri de acest gen:
„... aceasta nefericita imprejurare a dat noului Dan, Capitan de Plai, indrazneala unei incercari si mai riscante, de data asta fara masca modestiei."
Si in continuare, poetul a incheiat devastator: >> "