Aceasta carte face parte din colectia Anansi Ego.

Franz Kafka avea 37 de ani cand a inceput corespondenta profesionala cu mult mai tanara lui traducatoare in limba ceha, Milena Pollak. El traise deja toate marile crize ale vietii sale: intrerupsese doua logodne si se pregatea s-o rupa pe a treia, avea o relatie ingrozitoare cu propria familie, avusese prima criza majora de tuberculoza si numai astepta nimic bun de la viitor. In curand, schimbul de scrisori cu cea care urma sa fie singura scriitoare dintre iubitele lui avea sa-i macine somnul si sa-i redea o stranie pofta de viata. Aceasta iubire a lui Kafka, desfasurata epistolar, se va incheia ca toate celelalte, prin retragerea scriitorului, un ultim pas inapoi facut inaintea mortii. Un roman de dragoste strabatut de firul incandescent al angoasei, din care s-au pastrat doar scrisorile

lui Kafka, nu si cele ale Milenei, care avea sa moara ani mai tarziu in lagarul de la Ravensbruck, acesta pare pe alocuri dialogul epistolar a doua fantome indragostite, despartite de un zid impenetrabil.
 

In scrisorile catre Milena, vocea lui Kafka este mai personala, mai pura si mai dureroasa decat in proza lui. - Jan Kott
 

Milena, ce nume bogat si greu, aproape imposibil de ridicat de atata abundenta, si care la inceput nu prea mi-a placut, mi se parea ca e un grec sau un roman ratacit prin Boemia, violat de limba ceha si tradat in accent, dar este minunat ca forma si culoare, o femeie pe care trebuie s-o scoti pe brate din lume sau din foc, nu stiu, iar ea se strange docila si increzatoare in bratele tale... - Franz Kafka, catre Milena

 

Am prins candva o cartita si am dus-o in gradina cu hamei. Cand am aruncat-o, s-a afundat ca turbata in pamant, de parca se scufunda in apa, si a disparut. Asa ar trebui sa ne ascundem de aceasta poveste. - Franz Kafka

Traducere din limba germana de Radu Gabriel Parvu.