Fragment din cartea "Scrisori catre Vera" de Vladimir Nabokov:

"Draga mea, scumpa mea iubire, iti scriu din trenul care merge la Paris, deci scrisul mi-e oarecum tremurat. Seara frantuzeasca a avut chiar mai mult succes ca data trecuta, sala mare, somptuoasa a fost plina ochi. In loc de introducere, Jacques Masui a vorbit fermecator si inteligent despre mine. Batrinul de Rieux (care acum publica o carte despre... Lawrence — nu colonelul, ci amantul) a venit la mine si a spus qu'il n'aurait jamais cru ca Puskin ar fi putut scrie un vers asa de frumos precum... "l'etoile n'est plus la parce que l'eau se ride". Lectura a fost strinsa la mijloc de o curelusa de aplauze, iar la final a fost o larma totala, puternica si serioasa. Victor a cistigat o mie de franci pentru o asemenea lectura, baiat bun, nu-i asa? Eleonora a fost acolo, am tinut-o linga mine tot timpul (de ce se grabeste asa, e iute, pripita), am mers impreuna la o cafenea si asa mai departe. Apropo, se spune ca nu au priceput pe deplin aluzia misterioasa a Aleksandrei Lazarevna (despre dar), dar tatal ei ghicise corect. Kirill, vai, se conformeaza intru totul impresiilor pe care noi le aveam deja despre el (draga mea, deja mi-e un dor nebun de tine — si de flacaias — te sarut, bucuria mea), e foarte slab si posac, complet lipsit de vechea lui vivacitate. Nu o sa scriu despre “becurile” lui. I-am recuperat lucrurile pentru douazeci si cinci de franci (!), m-am dus personal cu el sa le luam, fiindca nu se putea duce singur, ii era frica de proprietareasa. N-o sa spun decit ca, in maldarul de lucruri pe care le impachetam, se aflau o lingurita cu resturi de gem si o foarfeca plina de rugina portocalie. Serghei si Anna sint foarte buni cu el, la fel si Zina. Ce fermecator e micutul Niki! Nu ma puteam desprinde de el. Statea intins, un lucrusor rosu, ciufulit, cu bronsita, inconjurat de automobile de toate marcile si marimile."