„Corespondenta personala a liderilor politici si militari a reprezentat dintotdeauna un instrument de lucru indispensabil al cercetarii istorice, menit sa intregeasca imaginea oricarei epoci cu amanunte esentiale pentru intelegerea evenimentelor si evolutiei istorice. Corespondenta, la fel ca si memoriile sau jurnalele, poarta pecetea subiectivismului autorului, totusi nu se va putea trece niciodata cu vederea peste izvoare de acest gen fara de care elaborarea biografiilor si monografiilor ar fi de neconceput.Volumul de fata cuprinde 297 de scrisori inedite ale regelui. 205 sunt adresate fratelui sau Leopold, (1835-1905), general in armata germana, tatal viitorului rege Ferdinand, 59 sunt adresate mamei sale Josephine (1813-1900). La acestea se mai adauga o serie de 27 de scrisori de asemenea inedite, aflate in Arhivele Nationale din Bucuresti, adresate de regele Carol I doctorului Scharrenbroich, medicul curant al reginei Elisabeta, ducelui si ducesei de Edinburg (deveniti de la 22 august 1893, ducele si ducesa de Coburg, parintii printesei Maria), reginei Victoria a Marii Britanii si o scrisoare adresata principelui Bulgariei, Alexandru Battenberg, pentru care suveranul Romaniei nutrea o sincera afectiune personala.Scrisorile lui Carol I reflecta in egala masura acele probleme de politica externa si interna ale Romaniei care il preocupau pe rege, dar mai ales problemele de natura familiala cu care s-a confruntat suveranul pe parcursul anilor 1878-1905 si, de asemenea, preocuparile sale artistice legate de amenajarea castelelor de la Peles, Bucuresti si Cotroceni, unde fratele sau Leopold i-a fost, categoric, cel mai important si mai de incredere sfatuitor.” Iar cartea a lasat sa ne treaca pe dinaintea ochilor, cu demnitate si incredere, imaginea romanilor aflati sub arme, carora a incercat sa le dea onorul.