In ultimele decenii analiza conceptului de securitate nationala a cunoscut o dezvoltare fara precedent, facand obiectul studiilor strategice, politice, sociologice sau juridice. Literatura juridica privind securitatea nationala este relativ bogata, dar interesul autorilor s-a centrat pe anumite teme: analiza reglementarii infractiunilor contra securitatii nationale, raportul dintre nevoia de securitate si imperativul ocrotirii drepturilor si libertatilor fundamentale, natura juridica si continutul tehnicilor speciale de investigare, organizarea si functionarea organelor de stat cu atributii in materia securitatii nationale etc. Prezenta lucrare abordeaza toate aceste teme, intr-o maniera integrativa, la care se adauga perspectiva unui jurist asupra conceptului de securitate nationala si a dinamicii riscurilor, vulnerabilitatilor si amenintarilor intr-o lume care cunoaste schimbari dramatice.
Problema ocrotirii securitatii nationale se afla in permanenta in perimetrul reformei. Niciodata nu s-a discutat in societatea romaneasca mai mult si mai temeinic despre aceasta reforma ca acum. Explicatiile sunt multiple si ele nu rezida doar in sporirea amenintarilor de securitate ca urmare a exacerbarii fenomenului terorist la nivel european si international. In perioada de un sfert de secol care a trecut de la adoptarea primelor legi privind securitatea nationala societatea romaneasca a cunoscut mutatii structurale care se reflecta inclusiv in acceptarea cu dificultate a oricaror masuri securitare. Ne exprimam speranta ca aceasta lucrare va contribui la clarificarea unor concepte si la o intelegere aprofundata a principalelor mecanisme juridice de ocrotire a securitatii nationale.
Fragment din volum:
„Dupa 11 septembrie 2001 mediul international de securitate s-a transformat radical. Romania, ca parte a unei ecuatii globale, nu a facut exceptie in acest proces de repozitionare fata de riscurile majore la adresa securitatii nationale. In consecinta, a fost elaborat un alt document strategic de securitate nationala care in conformitate cu dispozitiile art. 4 din O.G. nr. 52/1998, astfel cum a fost aprobata si modificata prin Legea nr. 63/2000, a fost prezentata spre dezbatere si adoptare Parlamentului. La data de 18 decembrie 2001, Camera Deputatilor si Senatul reunite in sedinta comuna au adoptat Hotararea nr. 36/2001 privind adoptarea Strategiei de securitate nationala a Romaniei.
Strategia de securitate nationala a Romaniei — Garantarea democratiei si a libertatilor fundamentale, dezvoltare economica si sociala sustinuta si durabila, aderare la NATO si integrare in Uniunea Europeana — are structura prevazuta de Legea nr. 63/2000, respectiv: 1. Definirea intereselor nationale de securitate; 2. Obiectivele politicii de securitate nationala; 3. Mediul international de securitate; 4. Factorii de risc la adresa securitatii Romaniei; 5. Directii de actiune in politica de securitate nationala.
Strategia de securitate din anul 2001 defineste „sistemul securitatii nationale" ca fiind ansamblul mijloacelor, reglementarilor si institutiilor statului roman, care au rolul de a realiza, a proteja si a afirma interesele fundamentale ale Romaniei. Documentul arata expres ca obiectivul fundamental al strategiei de securitate nationala il constituie realizarea, upararea si promovarea intereselor nationale.
Interesele nationale de securitate sunt considerate acele stari si procese, bazate pe valorile asumate si promovate de societatea romaneasca, prin care se asigura prosperitatea, protectia si securitatea rnembrilor ei, stabilitatea si continuitatea statului. In mod concret, sunt enumerate urmatoarele interese nationale care trebuie sa fie afirmate, realizate si protejate: mentinerea integritatii, unitatii, suveranitatii si independentei statului roman; garantarea drepturilor si libertatilor democratice fundamentale, asigurarea bunastarii, sigurantei si protectiei cetatenilor Romaniei; dezvoltarea economica si sociala a tarii, in pas cu dezvoltarea contemporana; realizarea conditiilor pentru integrarea Romaniei ca membru al NATO si UE; afirmarea identitatii nationale si promovarea acesteia ca parte a comunitatii de valori democratice; protectia mediului inconjurator, a resurselor naturale, a calitatii factorilor de mediu, la nivelul standardelor internationale.”