Dupa o viata de scormoneli prin poezia romana, de la inceputurile ei si pana mai ieri, si descoperind de multe ori poeme sau poeti pe care critica literara le-a trecut usor cu vederea, cred ca pot sa recunosc poezia-poezie si poetul-poet, dintr-o privire. - Tudor Gheorghe
 

Gelu Ungureanu este un alergator extrem de rapid, vine spre poezia clipei cu o viteza care depaseste mersul obisnuit al debutului. De fapt, ca fost membru al Cenaclului Literar SIND inca din anii nouazeci, unde era recunoscut mai mult pentru interventiile critice (ceea ce l-a ajutat mult sa fie echidistant fata de modele), isi cuantifica poemele pe pasii cititorului, de multe ori chiar pe respiratia acestuia. Intr-adevar, simtim in aceste versuri o sensibilitate & maturitate care vibreaza la dimensiunile eticii, mai de graba, decat la simtirile alunecatoare, ceea ce confera echilibru in rostire. Un debut pe filiera mai noua, a Tehnicilor de camuflaj, ale lui Robert Serban. - Liviu Mataoanu