In urma cu mai multi ani, in cadrul unui studiu ceva mai amplu, publicat in paginile revistei Caietele CNSAS, am incercat sa stabilesc identitatea conducatorilor principalelor unitati centrale si teritoriale de Securitate, din perioada 1948-1989, pe baza ordinelor de incadrare a lor in functie. Rezultatul l-a reprezentat o lunga lista de nume, insotite de perioadele in care fiecare s-a aflat la comanda directiilor in cauza, cateva date sumare, referitoare la activitatea lor profesionala si, eventual, fotografia respectivilor.

 

In buna masura, pot aprecia, acum, ca studiul in cauza are meritele lui. Datele publicate sunt, aproape in totalitate, corecte, iar informatiile furnizate, pe aceasta cale, celor interesati de studierea aparatului represiv al regimului comunist din Romania, au fost necesare si pertinente, umpland un gol in istoriografia domeniului. Cu toate acestea, n-as putea afirma ca informatiile respective ar fi fost si suficiente. Desigur, pentru cei direct interesati de biografia anumitor sefi de unitati ai Securitatii, un astfel de studiu general n-ar fi putut oferi, oricum, toate informatiile necesare, cu exceptia, probabil, a unor trimiteri la documentele de arhiva, unde ele pot fi regasite. Chiar si avand in vedere acest aspect, insa, pot recunoaste ca materialul publicat atunci nu oferea nici macar un minimum necesar de date, pentru identificarea propriu-zisa a ofiterilor in cauza, astfel ca el nu a avut decat o utilitate pur statistica. Cine isi propunea sa afle persoana care a ocupat pozitia de sef al unei unitati centrale sau teritoriale de Securitate, intr-o anumita perioada, putea apela la studiul respectiv. Daca dorea, in schimb, mai multe informatii, referitoare la identitatea respectivilor, chiar si numai a celor strict necesare, pentru regasirea dosarelor lor de cadre, in diverse fonduri arhivistice, materialul in cauza i-ar fi fost de prea putin ajutor.

 

Pe de alta parte, mi-am asumat, de la bun inceput, publicarea doar a unor date sumare, referitoare la comandantii diverselor unitati centrale si teritoriale de Securitate, considerand ca era importanta furnizarea, pentru publicul interesat, a unui instrument de lucru cu o valoare limitata, dar cuprinzand, in esenta, informatii corecte si utile, ce puteau stabili macar un punct de reper in domeniu. Aprofundarea subiectului, chiar si prin publicarea unui numar foarte limitat de date, ar fi presupus depunerea unor eforturi considerabile, iar rezultatele ar fi lasat mult de dorit, avand in vedere stadiul de atunci al deschiderii arhivelor cuprinzand informatii referitoare la ofiterii de Securitate. Mai mult decat atat, o extindere a cercetarii, asupra biografiei fiecaruia dintre respectivii, ar fi presupus finalizarea ei sub forma unui volum de sine statator, nu a unui simplu studiu, oricat de generos ar fi fost spatiul acordat acestuia, in cadrul unei reviste de specialitate. - [Fragment]